SDG2 – End hunger, achieve food security and improved nutrition and promote sustainable agriculture
Pentru ca turismul să contribuie la atingerea obiectivului 2 „Oprirea foametei”, este important să „gândim local” – nu doar să servească interesele turiștilor, ci și ale populației locale. O abordare integrată a turismului, bazată pe alimente, le permite fermierilor locali să cultive alimente nutritive folosind practici agricole responsabile, care să le permită nu numai să-și hrănească familiile, ci și să obțină un venit prin vânzarea produselor către întreprinderile turistice. În timp ce câțiva călători progresivi și atenți solicită din ce în ce mai mult mâncare tradițională cultivată local, creșterea lanțurilor de fast-food a comercializat producția de alimente și a schimbat stilul de viață local în multe părți ale lumii. În plus, risipa alimentară în turism reprezintă o preocupare serioasă pentru atingerea obiectivului 2.’ (Ma Rosalie Abeto Zerrudo, College of Technology/CLASE, University of San Agustin)
Introducere
Înțelegerea legăturilor dintre Obiectivul 2 și turism necesită reflecții asupra problemelor legate de securitatea alimentară, nutriție și agricultura durabilă. Acțiunile fiecărui individ de pe planetă reflectă starea de a fi, valorile comune de bază ale unei comunități. Filozofia africană Ubuntu “Eu sunt pentru că suntem” este ca cordonul ombilical al oamenilor care doresc să se conecteze cu alți oameni. Alegerile pe care le face cineva și întâlnirile conștiente în modul în care oamenii călătoresc au un impact mare. Călătoriile și mâncarea înseamnă oameni și pământ. Modul în care oamenii mănâncă reflectă un mod de viață care se traduce în sisteme de economie și producție alimentară. Părțile interesate din turism trebuie să înțeleagă valorile de bază ale oamenilor și agriculturii pentru a aborda problemele legate de alimente care sunt resimțite de oamenii din destinațiile de călătorie.
Mâncarea este o parte importantă a experienței turistice. Asociația Mondială a Turismului Alimentar notează că “doar 8,1% dintre toți gurmanzii se autoidentifică cu eticheta “gourmet” (Petrak și Beckmann, 2015). Adesea, cele mai interesante experiențe culinare provin dintr-o varietate de medii sociale și economice.
Turismul culinar este deosebit de atrăgător în zonele rurale. Aceste zone sunt aproape de sursele de hrană și adesea au păstrat tradițiile locale. Locațiile de turism alimentar rural care au cel mai mare succes au găsit modalități de a-și proteja ecologia alimentară și de a oferi mese interesante la prețuri rezonabile.
Creșterea cererii de alimente tradiționale
Turismul poate juca un rol în creșterea cererii de alimente tradiționale. Un articol prezentat în Green Destinations a citat cele mai bune practici din Europa care au pus Ljubljana pe harta lumii. Ljubljana a devenit un brand cu o puternică urmărire pentru turismul gastronomic, care a trezit mândria localnicilor și bucătăria locală autentică. Un nou produs a creat o mișcare care a generat mândrie locală și identitate cu practică responsabilă.
Savureaza Ljubljana
“Taste Ljubljana” este brandul local de mâncare și băuturi dedicat prezentării celor mai populare preparate tradiționale din Ljubljana, folosind metode moderne de gătit și făcându-le disponibile în restaurantele orașului. Ljubljana se mândrește cu o serie de feluri de mâncare speciale, tipice diferitelor perioade din istoria sa. Satele înconjurătoare ale orașului, pajiștile și pădurile au fost o sursă. … Mâncărurile tradiționale din Ljubljana nu erau o caracteristică obișnuită în meniurile restaurantelor locale, iar unele dintre ele erau complet necunoscute. În 2014, Ljubljana Tourism a creat brandul Taste Ljubljana și o strategie culinară în colaborare cu etnologul sloven Prof. Dr. Janez Bogataj. Scopul principal a fost de a răspunde la întrebarea turiștilor “Unde putem mânca mâncare locală bună? Ce este mâncarea tipică locală?” Mai mult de 30 de restaurante din oraș oferă acum mâncare locală sub marca Taste Ljubljana.
Taste Ljubljana – LjubljanaTourism Board. Green Destinations: (2016).
http://greendestinations.info/taste-ljubljana-ljubljana-tourism-board/
Impactul turismului
Turismul ca activitate economică principală generatoare are un compromis. Practica turismului de masă implică pierderi în numele profitului. În timp ce oamenii câștigă din turism, acesta a afectat, de asemenea, preocuparea pe care au jucat-o în comunitate ca furnizori și modele de urmat. În multe cazuri, pescarii care obișnuiau să prindă pește pentru a sprijini întreaga comunitate au decis să devină ghizi turistici sau șoferi de taxi. În consecință, comunitatea a pierdut furnizorii de alimente care au ales să fie plătiți pentru serviciile lor turistice. În loc să-și producă propriile alimente, comunitățile trebuie să obțină alimente din alte surse.
Provocări majore
Paradisul pierdut: pământ pentru mâncare
O altă problemă critică este deplasarea comunităților indigene în favoarea unităților de afaceri, ceea ce a redus sau a restrâns accesul oamenilor la terenuri pentru a-și cultiva propria hrană. În Filipine, multe zone din Mindanao au fost pământul sacru ancestral al comunităților indigene. De-a lungul anilor, Lacul Sebu, casa oamenilor T’boli cunoscuți sub numele de Dreamweavers of T’nalak, a devenit un exemplu clasic de strămutare. Lacul sacru a fost transformat într-o zonă comercială cu stațiuni, deținute în mare parte de migranți și investitori străini. Indigenii locali au fost reduși la muncitori sau animatori fără pământ. Fermierii locali și-au pierdut pământul ancestral pe care l-au folosit pentru producția de alimente. Acest lucru a schimbat întregul stil de viață și dinamica comunității. Ei au pierdut controlul asupra propriei producții alimentare și suveranitatea asupra pământului lor. Sistemul comunal puternic de producție alimentară durabilă a fost învins de întreprinderile private care se servesc singure, în detrimentul autodeterminării și conservării comunității indigene.
Produsele importate și creșterea prețurilor la alimente
Un alt dezavantaj al turismului este comercializarea locurilor, cu creșteri asociate ale prețurilor. Turismul a determinat întreprinderile să dicteze prețurile capturilor locale de alimente și pește. În multe insule unde există un aflux de turiști, localnicii nu se mai pot bucura de prețurile locale.
Insulele mici se confruntă adesea cu o penurie de alimente produse local. Cea mai comună strategie este de a importa alimente din diferite surse, din alte insule sau din străinătate, ceea ce costă mai mult cu adaosul la transportul de marfă, transport și forță de muncă.
Potrivit USDA-Foreign Agricultural Service, Bazinul Caraibelor este a 7-a cea mai mare piață de export pentru alimentele orientate spre consum din SUA. Fiind insule mici cu dependență de import de SUA înseamnă un stil de viață foarte scump în insule, destinat doar turiștilor bogați. Creșterea lanțurilor de fast-food a comercializat producția de alimente și a schimbat stilul de viață local în multe părți ale lumii. Produsele de la fermă la bucătărie ale fermierilor locali au recâștigat un nou număr de adepți printre puținii progresiști și atenți. Tendința de a reveni la mesele fără substanțe organice și chimice are o notă sensibilă de conștiință, dar numai câțiva aderă la principiile stricte de utilizare a produselor locale.
Agricultorii fără hrană
De turism nu beneficiază neapărat în mod direct fermierii săraci care produc alimente pentru turiști. Mâncarea servită adesea în restaurante prezintă bucătarul și brandingul, dar adesea nu reușește să facă vizibili producătorii locali. Fermierii pot produce cea mai bună cafea din lume, dar pot rămâne în sărăcie, marginalizați în participarea lor directă și partea lor de profit.
Potrivit lui Ardahaey (2011), “gospodăriile sărace pot beneficia de salarii mai mari și de creșterea producției în industriile legate de turism”. Cu toate acestea: “Un efect compensator al câștigurilor provine din scăderea producției și a salariilor în sectoarele tradiționale de export. Un aspect negativ al expansiunii turismului este că, dacă săracii se bazează în mare măsură pe câștigurile din sectoarele de export de mărfuri, o creștere a cererii turistice poate duce la o creștere a sărăciei.
Agricultura este nepopulară
În Filipine, terasele de orez Banawe, declarate Patrimoniu Mondial de către UNESCO în 1995, care i-au făcut pe Ifugaos mândri de strămoșii lor timp de sute de ani, duc lipsă de orez pentru a-și aproviziona propria comunitate. Agricultura este pe moarte. În timp ce turiștii vizitează situl pentru a vedea faimoasele terase de orez, ironia este că în noua generație este greu să găsești tineri care doresc să devină fermieri și să planteze orez și legume. Alți cultivatori de orez preferă să-și vândă orezul organic de munte la un preț bun decât să-l folosească pentru consumul personal. Alimentele sunt importate, iar unii localnici devin dependenți de tăiței sau conserve. Transportul produselor comerciale costă foarte mult datorită transportului, combustibilului și valorii comerciale.
Agricultorii locali nu pot concura cu produsele importate, cum ar fi orezul. Este ironic faptul că o țară producătoare de orez precum Filipine importă în prezent orez. În timp ce ca țară, are una dintre cele mai mari producții de alimente pentru export, în timp ce un număr mare de copii sunt subnutriți.
Alimente și risipa alimentara
Mai mult de opt milioane de locuitori ai orașului New York și uneori peste 500.000 de turiști pe zi, cu o risipă personală medie de șapte kilograme pe persoană, cu trei mese pe zi, este nesustenabil. Problema risipei alimentare pare de neoprit. Potrivit lui Steve Cohen de la Earth Institute 2016, peste 25.000 de tone de gunoi sunt colectate în fiecare zi. Afluxul de turiști se adaugă la consumul zilnic de alimente și apă. În plus, industria alimentară necesită combustibil și alte resurse care se adaugă la statisticile consumului și deșeurilor.
Căi alimentare
Călătorii caută ceva nou, ceva de mâncare pe care nu îl mănâncă acasă. Experiența fast-food devine încet nepopulară și are multe probleme, cum ar fi deșeurile excesive. Există noi experiențe “foodways” care combină arta, conversațiile, interacțiunile și cultura alimentară cu localul întâlnește localul, iar localul întâlnește lumea. “Spatula&Barcode” realizează proiecte artistice în care performanța locului și ospitalitatea sunt preocupări estetice centrale. În timp ce majoritatea proiectelor “Spatula&Barcode” implică alimente într-un fel, seria lor recentă “Foodways” explorează în mod specific mișcările alimentelor și cultura alimentară.
Clark, L. and Peterson, M., Spatula&Barcode, http://spatulaandbarcode.net
Efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii
Schimbările în tiparele meteorologice afectează culturile în ceea ce privește supraproducția sau deficitul de aprovizionare, care sunt, de asemenea, legate de fluctuațiile prețurilor. Condițiile meteorologice extreme, cum ar fi supertaifunurile, distrug randamentele culturilor. Schimbarea de paradigmă adusă de schimbările climatice necesită o schimbare a stilului de viață, a seturilor mentale și a căilor de învățare, în special în modul în care oamenii călătoresc. (> Obiectivul 13)
Protecția sanctuarelor marine în comunitățile insulare a devenit, de asemenea, o preocupare critică pentru durabilitatea activităților turistice, a patrimoniului cultural și a economiilor locale, care includ aprovizionarea cu alimente produse la nivel local. (> Obiectivul 14)
Căi tangibile înainte
Este important să “gândim local” – nu numai să servim intereselor turiștilor, ci și ale localnicilor, făcând prețurile accesibile localnicilor. Tipul de turism care promovează mâncarea locală susținută de comunitatea locală s-a extins acum în mall-uri cu un resto-spa și magazine de suveniruri. Un turism alimentar holistic integrat înseamnă oameni și sănătate, oferind în același timp alimente pe masa fermierului cu o nutriție adecvată și practici responsabile în agricultură (> Obiectivul 3).
Turismul intern
Mai mult decât turismul internațional, turismul intern a adus o schimbare în economia alimentelor din Filipine, deoarece filipinezilor le place să aducă mâncare acasă ca “pasalubong” sau cadouri. Acest lucru ajută în economia locală, deoarece turiștii interni cumpără pentru a împărtăși produsele unui loc. Produsele alimentare artizanale, cum ar fi cafeaua, ciocolata și ceaiul, găsesc, de asemenea, o nouă piață. Unitățile administrației locale promovează, de asemenea, “un oraș, un produs” pentru a ajuta comunitățile locale să își dezvolte întreprinderile creative.
Turismul alimentar de succes a stârnit interesul turiștilor interni cu noua tendință a produselor artizanale de casă într-o stațiune agricolă sau agroturismul ca pachet turistic. Unul dintre tururile la modă care există de mulți ani este turismul cultural, care include degustarea de alimente din diferite delicatese locale și vizita efectivă la o casă locală sau curte, la un loc de producție alimentară și la un atelier.
Răspândirea practicilor de agricultură ecologică
Tendința călătoriilor ca stil de viață trebuie să influențeze mentalitatea globală de a oferi alimente pe masă, dar ținând cont de sursă și de practicile agricole responsabile. Călătorii pot produce bloguri virale despre practicile ecologice, nu numai în ceea ce privește informațiile practice, ci și poveștile reale ale oamenilor din comunitățile locale care pot învăța alte comunități. Oamenii călătoresc, așa că poveștile pot călători cu ei și pot începe să conecteze punctele.
Volunturiatul in fermele ecologice
Una dintre cele mai mari retele de calatori care se ocupa de mancare este World Wide Opportunities on Organic Farms (WWOOF), care este o retea libera de oameni din intreaga lume care faciliteaza plasarea voluntarilor in fermele ecologice. Călătorii donează sau contribuie în cea mai mare parte cu o sumă minimă, dar mai ales lucrează la fermele gazdă pentru a-și plăti mâncarea și cazarea. Unul dintre modurile in care poti cunoaste o tara si cultura sa este sa traiesti cu o familie locala, impartasind in acelasi timp filozofia si principiile agriculturii ecologice. Călătorii răspândesc experiența la alte ferme în timp ce călătoresc în lume. Unii oameni stau câteva zile, în timp ce alții pot ajunge să rămână luni de zile. Ei fac parte dintr-o comunitate conștientă de făcători dispuși să ajute comunitățile să-și planteze propria hrană.
References
Leibnitz-Institut für ökologische Raumentwicklung (IÖR) (Ed.) (2014): Praxisleitfaden: Tourismus und biologische Vielfalt in Zeiten des Klimawandels. Dresden/Freiburg im Breisgau; http://www.ioer.de/downloads/#8618
»»
Secretariat of the Convention on Biological Diversity (2004): Guidelines on Biodiversity and Tourism Development, Montreal; http://www.cbd.int/doc/publications/tou-gdl-en.pdf
»»
Secretariat of the Convention on Biological Diversity (2007): Managing Tourism & Biodiversity – User´s Manual on the CBD Guidelines on Biodiversity and Tourism Development, Montreal; https://www.cbd.int/doc/programmes/tourism/tourism-manual-en.pdf
»»
Secretariat of the Convention on Biological Diversity (2015): Tourism Supporting Biodiversity – A Manual on applying the CBD Guidelines on Biodiversity and Tourism Development, Montreal; https://www.cbd.int/tourism/doc/tourism-manual-2015-en.pdf
»»
UNWTO (2010): Tourism and Biodiversity – Achieving Common Goals Towards Sustainability. Madrid; http://www.e-unwto.org/doi/abs/10.18111/9789284413713
»»
UNWTO (2015): Tourism and the SDGs. Madrid; http://cf.cdn.unwto.org/sites/all/files/pdf/sustainable_development_goals_brochure.pdf