SDG3 – Ensure healthy lives and promote well-being for all at all ages

‘Pentru ca turismul să promoveze sănătatea și bunăstarea pentru toți, este necesară o abordare cuprinzătoare, transsectorială și centrată pe oameni, care să ia în considerare sănătatea și siguranța localnicilor, precum și a turiștilor și să pună un accent puternic privind echitatea pentru a se asigura că localnicii nu sunt dezavantajați din punct de vedere structural.
Guvernele și industria turismului trebuie să analizeze critic pericolele pentru sănătate și să dezvolte măsuri preventive eficiente în destinații. Ei trebuie să se asigure că locurile de muncă create în turism respectă legile muncii, standardele de siguranță și plătesc salarii echitabile care să permită personalului să își acopere asigurările de sănătate și facturile medicale. Turismul are un mare potențial de a promova o viață sănătoasă și bunăstare atât pentru turiști, cât și pentru comunitățile locale, dacă riscurile implicate sunt reduse prin măsuri preventive eficiente. Pentru ca turismul să contribuie în mod semnificativ la Obiectivul 3, veniturile generate din turism trebuie să fie investite în sisteme de îngrijire a sănătății care sunt de bună calitate și accesibile și accesibile pentru toți.’ 

(Laura Jaeger, Tourism Watch – Bread for the World)

Introducere

Dreptul la cel mai înalt standard de sănătate posibil este un drept fundamental al omului și un indicator-cheie pentru dezvoltarea durabilă. O sănătate bună este o condiție prealabilă pentru o viață demnă și pentru participarea socială și economică. Sănătatea precară, pe de altă parte, poate afecta negativ alte drepturi ale omului, de exemplu, poate reprezenta o amenințare la adresa dreptului copilului la educație și poate limita oportunitățile economice ale femeilor și bărbaților. Obiectivul 3 solicită o viață sănătoasă pentru toți, la toate vârstele. Cerințele centrale includ acoperirea universală cu servicii de sănătate pentru toți, inclusiv accesul la asistență medicală de bază, precum și la medicamente și vaccinuri la prețuri accesibile.

O stare bună de sănătate este strâns legată de diverse aspecte solicitate în alte obiective, cum ar fi securitatea alimentară (>> Obiectivul 2), apa curată și salubritatea (>> Obiectivul 6) sau funcționarea ecosistemelor (>>Obiectivul 14, >> Obiectivul 15). Pentru a obține o sănătate bună, inegalitățile structurale și sistemice trebuie depășite (>> Obiectivul 10) pentru a asigura accesul universal la asistență medicală și echitatea. Factorii care stau la baza discriminării, cum ar fi sexul (>> Obiectivul 5), rasa, casta, handicapul trebuie să fie surmontați pentru a obține nu numai egalitatea economică, ci și cea socială.

Există numeroase moduri în care turismul poate influența sănătatea. Sănătatea și siguranța sunt factori cheie pentru mulți turiști atunci când decid unde să-și petreacă vacanța. Deși există o abundență de literatură care analizează riscurile pentru sănătatea călătorilor pe baza igienei, a calității apei, a epidemiologiei sau a disponibilității și calității serviciilor de sănătate în țara gazdă, există doar câteva analize ale efectelor turismului asupra sănătății populației gazdă. În general, turismul poate influența sănătatea acestora fie direct, de exemplu prin condiții proaste de muncă sau infecții ale turiștilor, fie indirect, de exemplu prin pericole pentru sănătatea mediului cauzate de turism, cum ar fi apa potabilă contaminată.

Provocări majore

Dezvoltarea turismului și sănătatea populației locale

Creșterea sosirilor turistice generează mai multe venituri pentru o regiune. În ce măsură acest lucru duce la o mai bună îngrijire a sănătății pentru localnici (și turiști) nu a fost studiat bine. Există puține dovezi că taxele generate de turism sunt investite într-o mare măsură în reformarea sistemelor publice de sănătate pentru a îmbunătăți sănătatea rezidenților locali, în special a celor lăsați anterior în urmă. Dimpotrivă, domină exemplele de impact negativ al turismului asupra sănătății localnicilor.

Turismul sporește concurența pentru resurse limitate, cum ar fi apa potabilă curată, accesul la terenurile agricole tradiționale sau la pescuit sau serviciile de asistență medicală existente. Turismul poate strămuta populația locală și poate distruge mijloacele de trai tradiționale. Sărăcia rezultată, alimentată potențial de inflația indusă de turism, poate crește malnutriția, morbiditatea și mortalitatea – cel mai grav în rândul grupurilor vulnerabile, cum ar fi minoritățile, tinerii și persoanele în vârstă, precum și femeile.

Mediu și sănătate

În mod frecvent, planificarea turismului nu oferă soluții adecvate la efectele nocive ale turismului asupra mediului, care prezintă pericole pentru sănătatea comunităților locale (precum și a turiștilor). Gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor și a apelor uzate nu numai că dăunează mediului, dar poate răspândi și boli transmise prin apă.

La scară globală, turismul este responsabil pentru aproximativ cinci la sută din toate emisiile de CO2 (UNWTO, 2016) care au un impact grav asupra climei mondiale. “Schimbările climatice afectează factorii determinanți sociali și de mediu ai sănătății – aer curat, apă potabilă sigură, hrană suficientă și adăpost sigur. Între 2030 și 2050, se așteaptă ca schimbările climatice să provoace aproximativ 250.000 de decese suplimentare pe an, cauzate de malnutriție, malarie, diaree și stres termic”, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS, 2016).

Sănătatea și condițiile de muncă

Turismul poate oferi locuri de muncă localnicilor. Cu toate acestea, multe locuri de muncă nu respectă standardele de sănătate și siguranță și, prin urmare, pot avea efecte dăunătoare asupra sănătății fizice și mentale a angajaților și chiar pot duce la deces. Există o mulțime de locuri de muncă informale în turism, lăsând lucrătorii prost plătiți fără asigurare de sănătate și securitate socială. Densitatea sindicatelor din sector care ar putea pleda pentru drepturile lucrătorilor la salarii echitabile și la asigurări de sănătate este scăzută. (>> Obiectivul 8)

Riscuri de sănătate pentru carausi

Degerăturile, răul de altitudine și chiar moartea pot fi costul pentru carausii care transportă echipamentul drumeților. Lipsa adăpostului, hrana și îmbrăcămintea inadecvate și salariul minim se confruntă frecvent cu probleme. Carausii nepalezi suferă de patru ori mai multe accidente și boli decât drumeții occidentali. Rapoartele despre carausi care sunt abandonați de grupurile turistice atunci când se îmbolnăvesc nu sunt neobișnuite. Carausii au fost chiar abandonați în viscolele care le-au pus viața în pericol, în timp ce drumeții au fost salvați cu elicopterul.

Preocuparea turistică www.tourismconcern.org.uk/porters/

Interacțiunea dintre gazde și turiști

Cu cât disparitățile financiare dintre călători și gazde sunt mai mari, cu atât mai multe gazde pot percepe turiștii ca întruchipând progresul, bogăția și un stil de viață dezirabil. Acest lucru poate duce la schimbări culturale și la erodarea mecanismelor tradiționale de protecție socială, cum ar fi îngrijirea persoanelor în vârstă și a bolnavilor. Turiștii pot introduce noi forme de alimente, tutun și droguri într-o destinație. Studiile indică faptul că destinațiile turistice pot fi epicentre ale schimbărilor demografice și sociale, deoarece sexul tranzacțional, consumul ridicat de alcool și substanțe, precum și migrația internă pot crește riscul de infecție cu boli cu transmitere sexuală, cum ar fi HIV (Padilla et al, 2010).

Happy Hour în Paradis

Un studiu realizat de organizația suedeză Schyst Resande arată că turiștii tind să bea mai mult alcool atunci când sunt în vacanță, ceea ce duce la comportamente cu risc ridicat, cum ar fi sexul neprotejat (risc de infecții cu BTS sau HIV / SIDA) sau accidente rutiere. Cererea turiștilor de alcool crește accesibilitatea fizică și socială a alcoolului și poate, de asemenea, să alimenteze consumul și comportamentul cu risc ridicat în rândul populației locale. Studiul arată o influență puternică a industriei alcoolului asupra legislației unei destinații în ceea ce privește alcoolul. În plus, industria alcoolului folosește imagini legate de fabricarea hol-iday-ului în marketingul său, în timp ce multe oferte ale industriei turismului promovează consumul de alcool. Schyst Resande (2010): Happy Hour în Paradis. www.schystresande.se/upl/files/111335.pdf

Globalizare, turism și sănătate

Mobilitatea tot mai mare a turiștilor este un factor de risc, deoarece poate contribui la răspândirea bolilor infecțioase și a epidemiilor. Prin intermediul călătoriilor aeriene internaționale, riscurile de infecție pot ajunge în aproape fiecare colț al lumii în câteva ore sau zile, așa cum s-a putut observa în timpul focarului de Ebola din Africa de Vest în 2014/15. Un total de 28.616 cazuri de Ebola au fost raportate în Guineea, Liberia și Sierra Leone, cu 11.310 decese (OMS, 2016b). Primul caz de infecție în afara Africii a fost raportat în septembrie 2014 în SUA. Pacientul a călătorit din Liberia la Dallas, Texas. A fost tratat într-un spital și a murit câteva zile mai târziu. Două asistente medicale au prins infecția cu Ebola în timp ce îngrijeau pacientul, dar au putut fi vindecate și boala a fost împiedicată să se răspândească în continuare (Institutul Robert Koch, 2016).

Percepția riscurilor turiștilor

Răspândirea Ebola a arătat cât de vulnerabilă este industria turismului. Economia, inclusiv turismul, s-a prăbușit nu numai în zonele de focar, ci și în alte părți ale Africii. Percepția greșită comună a turiștilor din țările industrializate de a vedea Africa ca o zonă omogenă și nu un continent divers cu 54 de state indiduale, precum și raportarea nediferențiată a mass-mediei despre epidemia de Ebola a dus la o teamă exagerată de infecție. În ciuda faptului că zonele de focar sunt mai apropiate geografic de Europa decât de Africa de Est și de Sud, companiile safari de acolo au înregistrat rate de anulare între 20 și 70%. Rezultatul a fost pierderi mari în întreaga industrie a turismului african, cu efecte negative asupra locurilor de muncă și a veniturilor.

Pacienți fără frontiere

Astăzi, un număr tot mai mare de pacienți (în 2014: peste un milion după estimările conservatoare conform Lundt et al,2014), în principal din țările industrializate, solicită asistență medicală în țările în curs de dezvoltare. Motivele pentru turismul medical includ prețuri relativ mai ieftine, liste de așteptare mai scurte sau proceduri (experimentale) care sunt interzise în țările de origine ale pacienților. În timp ce turismul medical are potențialul de a crea locuri de muncă și de a încuraja investițiile și inovarea în sistemul medical, predomină riscurile pentru comunitățile locale și etica îndoielnică.

Turismul medical deviază resursele limitate de îngrijire a sănătății de la localnici către turiști. Instituțiile puternic subvenționate care răspund nevoilor turiștilor bine plătiți secătuiesc sistemele publice de sănătate de personal calificat. Turismul medial amenință să comercializeze și să privatizeze în continuare sectorul sănătății în țările gazdă și să crească inegalitățile în accesibilitatea și accesibilitatea asistenței medicale. Turismul medical reduce, de asemenea, presiunea asupra guvernelor de a oferi asistență medicală la prețuri accesibile pentru cetățenii lor, care integrează măsuri preventive, dacă tratamentul medical poate fi externalizat la costuri reduse.

Turismul medical ridică probleme morale și etice, în special în domeniul sănătății reproductive și al transplanturilor de organe. Din cauza lipsei donatorilor disponibili, în fiecare zi 18 persoane din întreaga lume mor în timp ce așteaptă un transplant al unui organ vital (Smith 2012). Traficul de organe ca activitate pe piața neagră este profitabil. Primitorii înstăriți adesea “cumpără” organe de la cei mai dezavantajați și vulnerabili, care pot fi forțați sau își pot da consimțământul din punct de vedere tehnic, dar pot să nu fie conștienți de riscuri. Studiile arată că sănătatea unui donator se înrăutățește adesea după operație, costându-l mai mult în pierderea locului de muncă sau îngrijirea de remediere din buzunar decât “donarea” minimă pe care o primesc pentru oferirea organului lor unui broker (Hopkins et al, 2010). Traficul de organe și turismul pentru transplanturi încalcă în mod clar principiile echității, justiției și respectului pentru demnitatea umană.

Căi tangibile înainte

Pentru ca turismul să promoveze o stare bună de sănătate și bunăstare pentru toți, este necesară o abordare cuprinzătoare, transsectorială și centrată pe oameni, care să ia în considerare sănătatea și siguranța localnicilor și a turiștilor și să pună un accent puternic pe echitate pentru a se asigura că populația locală nu este dezavantajată structural.

La scară globală, riscul răspândirii rapide a infecțiilor din cauza creșterii numărului de călătorii internaționale trebuie luat în considerare atunci când se elaborează mecanisme de avertizare timpurie. Faptul că din ce în ce mai multe zone ale lumii sunt accesate de turiști poate sprijini dezvoltarea de tratamente și vaccinări pentru riscurile de sănătate din Sudul Global, care anterior prezentau un interes economic redus pentru companiile farmaceutice. Cu toate acestea, aceste tratamente trebuie să fie disponibile și accesibile nu numai turiștilor bogați, ci tuturor celor expuși riscului.

Turismul și HIV/SIDA

Turismul prezintă un mediu cu risc ridicat pentru HIV/SIDA (OIM, 2012). În multe destinații po-pulare din Sudul Global, prevalența HIV/SIDA este ridicată și reprezintă amenințări grave pentru populația locală, pentru turiști și pentru turism ca industrie. Turiștii tind să-și asume mai multe riscuri atunci când se află în străinătate, inclusiv sexul neprotejat și consumul de droguri, riscul de infecții și răspândirea HIV / SIDA. Grupurile marginalizate, cum ar fi lucrătorii sexuali, copiii care trăiesc pe stradă sau personalul din industria turismului, sunt adesea incapabili să practice sexul protejat și riscă infecții din partea turiștilor. Întreprinderile se confruntă cu provocarea productivității scăzute a unei forțe de muncă cu probleme grave de sănătate și rate de fluctuație extrem de ridicate. În Namibia există o prevalență medie HIV / SIDA de 13,3%.

Cu toate acestea, în unele regiuni poate ajunge până la 40%. Un proiect al “Evangelical Luther-an AIDS Programme” (ELCAP) educă angajații din turism pentru a preveni infectarea cu HIV și pentru a implementa politici la locul de muncă care reduc stigmatizarea persoanelor care trăiesc cu HIV. Prin advocacy extins și asistență medicală, programul ajunge la angajați, parteneri de afaceri și comunități locale.

Taxele din cheltuielile turistice ar trebui utilizate pentru a îmbunătăți sistemele publice de sănătate, permițând echitatea și accesul, în special pentru grupurile vulnerabile, pentru a evita privatizarea în continuare și umflarea costurilor medicale. Este de datoria guvernelor să descurajeze un sistem dual de disparități puternice, în care serviciile de mai bună calitate sunt rezervate clienților străini cu o putere de cumpărare mai mare, în timp ce cetățenii lor nu au adesea acces la asistență medicală de bază. Guvernele din Sudul Global ar putea stabili reglementări privind cotele, care necesită un număr stabilit de tratamente ale localnicilor pentru fiecare străin tratat acolo.

Guvernele trebuie să elaboreze și să aplice legi privind problemele bioetice în ceea ce privește turismul, cum ar fi traficul de organe, transplanturile și turismul de fertilitate pentru a proteja în mod eficient grupurile vulnerabile în interiorul și în afara granițelor lor, în conformitate cu orientările internaționale relevante, cum ar fi Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC), în special Protocolul pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de persoane (care include, de asemenea, organe și Declarația de la Istanbul privind organele Traficul și turismul pentru transplant de către Societatea Internațională de Transplant (TTS). Prin programe transparente de donatori publici, guvernele ar trebui să depună eforturi pentru a satisface cererea de organe la nivel național.

Nu toate formele de turism medical implică intervenții chirurgicale sau tratamente curative. Dincolo de recreere, în domeniul călătoriilor orientate spre sănătate există o cerere tot mai mare de medicină alternativă și tratamente de wellness. Acest lucru aduce șanse mari pentru produse turistice autentice la scară mică, care implică comunitățile locale și indigene și conceptele lor tradiționale de medicină, sănătate și bunăstare.

Până în prezent, doar o foarte mică parte din populația lumii este capabilă să-și ia vacanțe și să călătorească la nivel internațional. Turiștii ar trebui să țină cont de faptul că, de exemplu, în Europa, dreptul la concediu plătit a fost o luptă lungă și grea a sindicatelor pentru drepturile lucrătorilor la sănătate și recreere. Turiștii ar trebui să reflecteze critic asupra comportamentului lor personal de consum și să se asigure că acesta nu încalcă drepturile populației locale la o viață sănătoasă și demnă.

Turismul are un mare potențial de a promova o viață sănătoasă și bunăstarea atât pentru turiști, cât și pentru comunitățile locale, dacă riscurile implicate sunt reduse prin măsuri preventive eficiente. Pentru ca turismul să contribuie în mod semnificativ la Obiectivul 3, veniturile generate de turism trebuie investite în sisteme de sănătate de bună calitate, accesibile și la prețuri abordabile pentru toți.

References

»»

Hopkins, L., Labonte, R., Runnels, V. and Packer, C. (2010): Medical tourism today: What is the state of existing knowledge? Journal of Public Health Policy Vol. 31 (2), pp. 185–198.

»»

ILO – International Labour Organisation (2012): HIV and AIDS: Guide for the tourism sector. Accessed online 01/11/2016 http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/—ed_dialogue/—sector/documents/instructionalmaterial/wcms_185347.pdf

»»

Lunt, N., Smith, R., Exworthy, M., Hanefeld, J. and Mannion R. (2014): Market size, market share and market strategy: three myths of medical tourism. In: Policy & Politics, Vol 42 (4), pp. 597-614.

»»

Padilla, M., Guilamo-Ramos, V., Bouris, A. and Reyes, M. (2010): HIV/AIDS and Tourism in the Caribbean: An Ecological Systems Perspective. In: Public Health. 2010 January; 100(1): 70–77.

»»

Robert Koch Institute: Informationen zum Ebolafieber-Ausbruch in Westafrika 2014/2015. Accessed online 01/11/2016 http://www.rki.de/DE/Content/InfAZ/E/Ebola/Kurzinformation_Ebola_in_Westafrika.html

»»

Smith, A. (2012): Medical tourism and organ trafficking. In: African Journal of Hospitality, Tourism and Leisure Vol. 2 (1).

»»

World Health Organization – WHO (2016): Fact Sheet Climate Change and Health accessed online 01/11/2016 http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs266/en/

»»

WHO – World Health Organisation (2016b): Situation Report- Ebola Virus Disease, 10 June 2016. Accessed online 01/11/2016 http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/208883/1/ebolasitrep_10Jun2016_eng.pdf?ua=1

»»

UNWTO – World Tourism Organization (2016): Climate Change and Tourism. Accessed online 01/11/2016 http://sdt.unwto.org/content/faq-climate-change-and-tourism