SDG10 Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între țări
Apasa aici pentru: Sursa variantei in limba engleza a textului de mai jos
Autor: Antje Monshausen, Tourism Watch – Bread for the World, si Wolfgang Obenland, Global Policy Forum
Proiecțiile bazate pe evoluțiile actuale și anterioare privind inegalitățile arată că inversarea tendințelor este absolut esențială pentru realizarea ODD 10. Presupunerea stabilită și populară că creșterea turismului duce automat la dezvoltare și diminuează inegalitățile nu este realistă. Turismul durabil nu este un scop în sine. Ajustările socio-economice sau ecologice modeste ale producției (acest lucru este de obicei înțeles prin “turism durabil”) nu vor aduce schimbările necesare. Durabilitatea turismului trebuie măsurată în raport cu modalitățile în care turismul contribuie la reducerea inegalităților.
Introducere
ODD 10 este unul dintre cele mai progresiste elemente ale Agendei 2030 și un pas impresionant și necesar către o viziune transformatoare pentru lume în 2030. Acesta aduce în prim-plan una dintre cauzele profunde ale sărăciei și privațiunilor, nu numai în interiorul, ci și între țări. Obiectivele sale se angajează să ia măsuri pentru a reduce inegalitățile în materie de venituri, precum și excluziunea și discriminarea socială, politică și economică, inegalitățile în ceea ce privește oportunitățile și rezultatele, principalii factori determinanți politici ai inegalității (cum ar fi politica fiscală) și reformele necesare în guvernanța globală pentru a reduce diferențele de influență politică.
A fost un succes important în negocierile Agendei 2030 pentru a formula un obiectiv specific privind inegalitățile din interiorul țărilor și dintre țări. Cu toate acestea, discuțiile dintre statele membre ale ONU au fost dificile și au fost efectuate reduceri substanțiale înainte ca Agenda 2030 să fie adoptată în cele din urmă de Adunarea Generală a ONU în septembrie 2015. Așa cum este natura compromisului între guverne, rezultatul este un obiectiv care are un titlu foarte progresist, dar lipsit de specificități atunci când vine vorba de obiectivele sale (Donlad, 2016, p. 80-86).
Angajamentul politic cu privire la inegalități era așteptat de mult timp. Inegalitatea dintre țări este în scădere de câțiva ani. Dar “inegalitatea în interiorul țării pentru persoana obișnuită din lume a fost mai mare în 2013 decât cu 25 de ani în urmă [și] țările în curs de dezvoltare tind să prezinte o inegalitate mai largă în interiorul țării în raport cu țările dezvoltate” (Banca Mondială, 2016, p. 10).
Reducerea inegalităților nu este doar un obiectiv în sine, ci o provocare transversală crucială care trebuie abordată în toate ODD. Nereducerea inegalităților ar duce la nerealizarea multora dintre celelalte 16 ODD. Invers, realizarea ODD 10 depinde, de asemenea, de evoluțiile altor ODD. În turism există o legătură strânsă cu ODD 13 privind schimbările climatice >> și ODD 8 privind ocuparea forței de muncă și >> muncă decentă.
Ce ne spun statisticile despre inegalitățile în materie de venituri și turism
Un studiu publicat în 2015 de Asociația Germană de Turism (BTW) corelează coeficientul GINI (o măsură pentru inegalitate, cu 0 însemnând egalitate completă, 1 inegalitate completă) cu creșterea turismului internațional în 89 de țări în curs de dezvoltare și economii emergente. Studiul concluzionează că inegalitatea veniturilor scade odată cu creșterea turismului internațional doar pe termen scurt, dar crește permanent pe termen lung (BTW, 2015, p. 99ff). Cercetările academice din țări diverse precum Thailanda și Brazilia au constatat că veniturile săracilor în raport cu bogații nu cresc ca urmare a unei creșteri de zece procente a sosirilor turistice străine (Wattanakuljarus și colab., 2008 și Blake și colab., 2008, p. 3). Chiar dacă există doar câteva studii, acestea sunt de acord că turismul intern are efecte mai favorabile asupra egalității veniturilor decât turismul internațional. Turiștii interni cheltuiesc în principal pe alimente, transport și servicii locale furnizate de întreprinderile mici și mijlocii locale, în timp ce turiștii străini cheltuiesc mai mult pe cazare, parțial conectați cu lanțurile hoteliere internaționale (Ebd. p. 10).
Provocări majore
Inegalitățile dintre țări
Reducerea inegalităților dintre țări este un obiectiv general al ODD 10. Cu toate acestea, obiectivul nu este foarte specific cu privire la ceea ce înseamnă acest lucru. Instrumentele menționate oferă indicații numai pentru atingerea obiectivului general, de exemplu o mai bună reglementare și monitorizare a piețelor financiare globale, o mai bună reprezentare a țărilor în curs de dezvoltare în procesul decizional internațional etc. Turismul poate exacerba inegalitățile dintre țări, mai degrabă decât să le reducă, dacă se iau măsuri greșite.
Investițiile străine directe, de exemplu, nu contribuie în mod automat la reducerea inegalităților. Stimulentele pentru atragerea investițiilor pot avea efecte secundare negative, de exemplu dacă țările reduc protecția socială și a mediului pentru a atrage investiții. În multe țări, investițiile în turism au fost canalizate către zone economice speciale, iar investitorii au primit beneficii fiscale și contracte de leasing preferabile.
Atunci când concurează pentru turiști și investitori, destinațiile din întreaga lume nu investesc doar în infrastructura turistică, ci și în atragerea efectivă a turiștilor. De exemplu, în 2016, Turcia a decis să subvenționeze fiecare zbor charter cu 6.000 USD (Reuters, 2016). Un astfel de sprijin este acordat și în alte țări care doresc să atragă turiști, chiar și în economiile cu venituri mici, cum ar fi Kenya.
Turismul internațional către țările mai slabe din punct de vedere economic utilizează adesea dezechilibrele structurale ale puterii economice și politice. Turismul “Mare-soare-nisip” este segmentul principal de la țările bogate din punct de vedere economic la cele defavorizate din punct de vedere economic. Avantajul lor comparativ se bazează pe politica lor riguroasă de stabilire a prețurilor și depinde de costurile scăzute pentru aprovizionarea și serviciile locale. Datorită sensibilității ridicate a prețurilor turismului, țările receptoare se tem să fie excluse de pe harta turismului dacă prețurile cresc.
Turismul – în special turismul internațional – este o industrie intensivă în import și multe produse sunt expediate pe distanțe lungi. În timp ce companiile mai mici au adesea rădăcini adânci în economia locală, corporațiile multinaționale și internaționale pot obține avantaje economice, cum ar fi economii de scară, datorită lanțurilor lor internaționale de aprovizionare. Cercetările arată că hotelurile din Republica Dominicană importă cea mai mare parte a peștelui lor, deoarece prețurile internaționale sunt mai mici decât prețurile locale (Lange, 2011, p. 54). Rezultatul este că o parte din câștigurile valutare generate de turism nu rămân în destinație. Acest așa-numit efect de scurgere poate fi extrem de ridicat și este estimat la 40-50% în medie în țările în curs de dezvoltare și mult mai scăzut în țările dezvoltate (UNWTO, 1995, p. 10). Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD, 2010) subliniază că “nivelurile ridicate de scurgeri pot submina grav impactul pozitiv al turismului asupra dezvoltării.
Inegalitățile din interiorul țărilor
Cu siguranță, inegalitățile în materie de venituri nu pot fi abordate în mod eficace decât dacă sunt abordate inegalitățile de șanse subiacente. În cele din urmă, inegalitățile în ceea ce privește rezultatele, cum ar fi sănătatea și educația, vor fi indicatori eficienți pentru a verifica dacă măsurile luate au avut succes.
Pentru a reduce inegalitățile din interiorul țărilor, ODD 10 se concentrează pe incluziunea socială, economică și politică a tuturor și pe reducerea inegalităților prin eliminarea legilor, politicilor și practicilor discriminatorii. Realitatea turismului este departe de acest lucru.
Lipsa includerii populației locale în planificarea și implementarea turismului
Turismul poate amenința situația deja precară a populațiilor indigene, după cum arată exemplul Moken din Thailanda. Zona tradițională a Moken este Marea Andaman, cu plajele sale lungi și insulele nelocuite, unde obișnuiau să urmărească o cultură marină nomadă. Viața lor s-a schimbat dramatic după ce au fost mutați pe uscat. Dezvoltarea turismului în regiune le-a amenințat în plus mijloacele de trai, din cauza creșterii valorii terenurilor și a costului vieții. Astăzi, comunitățile indigene cu greu își pot urma stilul de viață tradițional. Ei sunt exploatați pentru abilitățile lor de scufundare și lucrează în condiții precare în și în jurul hotspoturilor turistice (Wongruang, 2012).
De asemenea, dezvoltarea turismului autoadministrat în întreaga lume este împiedicată de condițiile nefavorabile privind drepturile funciare, așa cum arată cazul Nicoya din Costa Rica. Insecuritatea juridică cu privire la proprietatea lor funciară limitează oportunitățile socio-economice ale comunităților locale. Ei sunt împiedicați să devină actori formalizați în turism, deoarece nu pot obține înregistrarea oficială.
Sosiri turistice și venituri fiscale
Scutirile fiscale de către guverne sau strategiile de “optimizare” fiscală de către companii se numără printre motivele pentru care creșterea numărului de turiști nu duce neapărat la o creștere a bunăstării publice. Cifrele de la Cancun, Mexic, arată că profiturile corporative sunt în creștere, în timp ce veniturile fiscale sunt în scădere. Pe baza unei cercetări aprofundate, Linda Ambrosie (2015) identifică principalul motiv în trecerea de la un model “cazare+” la un model all-inclusive care permite marilor companii internaționale de ospitalitate să-și “optimizeze” creativ plățile fiscale, deoarece toate costurile operaționale, de la cazare la mâncare și servicii, sunt suportate în cadrul aceleiași companii. Turismul generează, de asemenea, venituri din impozite directe, de exemplu taxe internaționale de plecare și taxe hoteliere. În cazul Cancunului, aceste venituri nu sunt distribuite în mod echitabil pentru a aborda inegalitățile în materie de venituri (care sunt peste media mexicană), ci pentru a finanța și sprijini promovarea turismului (Ibd., p. 141).
Bazându-se pe turismul all-inclusive înseamnă că turiștii cheltuiesc mai puțin în destinații și mai puțini bani ajung la magazine mici, restaurante locale sau alți furnizori de servicii la scară mică. Prin urmare, Aruba a decis să limiteze procentul de camere de hotel cu servicii all-inclusive la 40% (Bloomberg, 2016).
Munca în turism – nu ai loc la soare
Turismul nu este doar un sector cu venituri mici, cu utilizare intensivă a forței de muncă, care permite accesul relativ ușor la muncă pentru un număr mare de persoane cu niveluri scăzute de educație formală. Este, de asemenea, un sector care necesită calificări la nivel înalt, și anume competențe de limbi străine și abilități specifice (internaționale) de management. În ceea ce privește beneficiile financiare și securitatea socială, există un decalaj uriaș între numărul mare de persoane care lucrează în bucătării, menaj sau spălătorii și numărul relativ mic de persoane la recepție, precum și la nivel de conducere. Iar decalajul se mărește datorită faptului că externalizarea este foarte frecventă în sectorul ospitalității, în special în secțiuni precum spălătorie, curățenie și menaj.
Căi tangibile înainte
Proiecțiile bazate pe evoluțiile actuale și anterioare privind inegalitățile arată că inversarea tendințelor este absolut esențială pentru realizarea ODD 10. Fără voință politică și o viziune clară, atingerea obiectivului este extrem de discutabilă. Presupunerea stabilită și populară că creșterea turismului duce automat la dezvoltare și diminuează inegalitățile nu este realistă. Turismul durabil nu este un scop în sine. Ajustările socio-economice sau ecologice modeste ale producției (acest lucru este de obicei înțeles prin “turism durabil”) nu vor aduce schimbările necesare. Durabilitatea turismului trebuie măsurată în raport cu modalitățile în care turismul contribuie la reducerea inegalităților. Din păcate, transformarea necesară a turismului și o inversare a tendințelor nu sunt foarte probabile, deoarece nu sunt în interesul majorității factorilor de decizie din guverne și companii.
Participarea locală la luarea deciziilor
În multe destinații, localnicii nu sunt implicați în procesele de luare a deciziilor și în planificarea turismului. Este nevoie urgentă de o revendicare legală a implicării și participării și trebuie să corespundă nevoilor și realităților populației locale. Principiul guvernanței “consimțământului prealabil în cunoștință de cauză”, descris în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, trebuie să fie pus în aplicare și aplicat tuturor și în toate procesele de planificare turistică. Legile, politicile și practicile discriminatorii care dăunează dezvoltării sociale și economice a indivizilor sau a grupurilor specifice trebuie eliminate pentru a obține o gamă mai largă de beneficii sociale.
De la scurgeri la legături
Pentru a reduce inegalitățile dintre țări, o destinație trebuie să reducă fluxul de bani către alte țări. Turismul trebuie să fie încorporat într-o strategie economică globală pentru a obține cel mai mare produs net local posibil. Aceasta include sprijin strategic pentru întreprinderile mici și mijlocii la fața locului. Avantajele economice care împiedică întreprinderile care fuzionează la nivel internațional să achiziționeze produse locale și care le ajută să beneficieze de economiile de scară globale trebuie revizuite.
Distribuirea echitabilă a costurilor și beneficiilor
Concurența internațională în detrimentul oamenilor și al mediului duce la inegalități. Costurile ecologice (în turismul pe distanțe lungi, 80% din impactul climatic este cauzat de călătoriile aeriene) și costurile sociale (de exemplu, externalizarea sau practicile dăunătoare de recrutare, în special a lucrătorilor migranți) au fost în general ignorate. Există o nevoie urgentă de a impozita “relele publice”, de exemplu emisiile generate de zboruri, și de a pune în aplicare standarde de muncă echitabile, inclusiv salarii de subzistență și protecție socială.
Redistribuirea veniturilor
Echitatea fiscală și distribuția veniturilor naționale trebuie să abordeze inegalitățile într-un mod specific și ar trebui să reducă disparitățile în ceea ce privește puterea și oportunitățile. Scutirile fiscale și subvențiile acordate de guverne deturnează resursele necesare societății, de exemplu în educație și sănătate. “Redistribuirea semnificativă a bogăției, resurselor, oportunităților și puterii, ceea ce, la rândul său, înseamnă abordarea robustă a privilegiilor financiare și politice ale elitelor bogate și ale corporațiilor transnaționale” este necesară pentru a reduce inegalitatea (Donlad, 2016).
References
Ambrosie, Linda (2015): Sun and Sea Tourism: Fantasy and Finance of the All-Inclusive Industry.
Bloomberg (ed.) (2016): Leave the Hotel: Tropical Island’s Plans to Shake Up Tourism http://www.bloomberg.com/news/articles/2016-10-06/sun-sand-sea-and-a-bit-more-local-culture-please-island-says (01.11.2016)
BTW – Bundesverband der Deutschen Tourismuswirtschaft (Ed.) (2015): Entwicklungsfaktor Tourismus. http://www.btw.de/cms/upload/Tourismus_in_Zahlen/Entwicklungsfaktor_Tourismus/Entwicklungsfaktor_Tourismus_Langfassung_final.pdf
Donlad, Kate (2016): Will inequality get left behind in the 2030 Agenda? in: Civil Society Reflection Group on the 2030 Agenda for Sustainable Development: Spotlight on Sustainable Development 2016, pp.80-86. https://www.2030spotlight.org
Lange, Lea (2011): Exploring the Leakage Effect in Tourism in Developing Countries https://www.giz.de/fachexpertise/downloads/giz2013-en-tourism-exploring-the-leakage-effect.pdf
UNWTO (1995): Políticas de Aviación y Turismo; cited in UNCTAD (2010).
UNCTAD (2010): The contribution of tourism to trade and development. Note by the UNCTAD secretariat, Geneva. http://unctad.org/en/Docs/cid8_en.pdf
Reuters (ed.) (2016): Turkey increases charter flight subsidies to try to boost tourism http://www.reuters.com/article/us-turkey-tourism-subsidies-idUSKCN0YW0WX
Wattanakuljarus, A. et al. (2008) and Blake, A. et. Al (2008) in: Mahadevan, R. et al. (2016): Regional impacts of tourism-led growth on poverty and income: A dynamic general equilibrium analysis for Indonesia.
Wongruang, P. (2012): Thailand: Restrictions sinking sea gypsies in Tourism Watch Informationsdienst Nr. 70, März 2013, https://www.tourism-watch.de/node/1952
World Bank (2016): Poverty and Shared Prosperity 2016 – Taking on Inequality. Washington, D.C. https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/25078/9781464809583.pdf