SDG11 Transformarea orașelor și așezărilor umane într-unele incluzive, sigure, reziliente și durabile
Autor: Christina Kamp
Aproximativ jumătate din populația lumii trăiește în aglomerări urbane. Turismul poate avea efecte pozitive în zonele urbane și poate contribui la realizarea ODD 11. De exemplu, veniturile din turism și motivația de a atrage mai mulți turiști pot declanșa dorința autorităților locale de a investi în infrastructura urbană. Pe de altă parte, există diverse riscuri. Pe măsură ce orașele devin destinații atractive, acestea riscă să sufere de “supraturism” în centrele urbane, ceea ce agravează multe dintre provocările cu care se confruntă.
Introducere
“Ar trebui să recunoaștem că o destinație nu este concepută pentru a face turiștii confortabili. În primul rând, este acolo pentru propriul popor”. (Jafari, 2012)
Aproximativ jumătate din populația lumii trăiește în aglomerări urbane. Orașele joacă astfel un rol major atât în ceea ce privește problemele, cât și soluțiile pentru viitorul planetei noastre. ODD 11 se axează pe principalele provocări urbane, aproape toate fiind legate direct sau indirect de sectorul turismului, de la locuințe și servicii de bază (11.1), transport durabil (11.2) și planificare participativă (11.3) la patrimoniul cultural și natural (11.4), reziliența la dezastre (11.5), impactul asupra mediului (11.6) și accesul la spațiul public (11.7).
Orașele au alimentat creșterea turismului în moduri diferite. Condițiile de viață urbane pot determina locuitorii să caute recreere în mediul natural. În același timp, multe orașe sunt destinații turistice atractive proprii, datorită unei concentrații ridicate de obiective arhitecturale și culturale, situri istorice și muzee, evenimente culturale, sportive, facilități de divertisment și cumpărături și evenimente precum festivaluri, concerte, evenimente sportive, târguri etc. Populațiile mari atrag, de asemenea, un număr mare de turiști care vizitează prietenii și rudele. În plus, orașele servesc drept noduri majore de transport și porți de acces către alte destinații. Turismul urban reprezintă în prezent 20% din turismul internațional și a înregistrat o creștere semnificativă (+58% între 2010 și 2014) (Bellini și Pasquinelli, 2017).
Legătura rural-urban
Creșterea turismului urban, în cea mai mare parte neplanificată, are, de asemenea, efecte asupra zonelor rurale. Orașele consumă marea majoritate a resurselor naturale și sunt responsabile pentru majoritatea emisiilor de gaze cu efect de seră. Turismul urban contribuie la amprenta ecologică a orașelor. Afluxul de turiști crește cererea de servicii de bază, terenuri și resurse. Turismul poate declanșa sau accelera urbanizarea, ca în Siem Riep lângă Angkor Wat în Cambodgia sau în Arusha în Tanzania.
Cu toate acestea, în zonele rurale, turismul poate contribui, de asemenea, la încetinirea proceselor de urbanizare, oferind locuri de muncă și oportunități de venit, reducând astfel nevoia oamenilor de a migra și de a căuta locuri de muncă în orașe.
Oportunități
Turismul poate avea efecte pozitive în zonele urbane și poate contribui la realizarea ODD 11. Veniturile din turism și motivația de a atrage mai mulți turiști pot determina disponibilitatea autorităților locale de a investi în infrastructura urbană, de exemplu în transportul durabil și în spațiile publice sigure și accesibile, aducând beneficii atât turiștilor, cât și rezidenților. Aceasta poate juca un rol în promovarea planificării urbane ecologice, a conservării urbane și a protecției patrimoniului local. Investițiile în facilități de divertisment, recreere și agrement pot deveni viabile odată ce răspund unei combinații între cererea locală și cea turistică.
Turismul poate contribui la construirea unor comunități mai reziliente dacă contribuie la activarea capitalului social și cultural, de exemplu prin capacitarea femeilor (>> obiectivul 5) sau prin promovarea meșteșugurilor locale, dacă contribuie la protejarea mediilor și a bunurilor comune locale și dacă oferă câștiguri economice comunităților locale, de exemplu prin sprijinirea antreprenoriatului local. Orașele sunt locuri de creativitate, inovare și schimbare care pot beneficia de dinamica pe care turismul o poate aduce printr-o interacțiune semnificativă gazdă-oaspete, inclusiv oportunități de promovare a toleranței față de diversitatea culturală.
Rețeaua UNESCO a orașelor creative
În timp ce turismul creativ este destul de dezvoltat în nord, nu există atât de multe exemple din țările în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, tot mai multe orașe din Sudul Global se alătură Rețelei UNESCO a Orașelor Creative. Această rețea încurajează cooperarea cu și între orașele care au identificat creativitatea ca factor strategic pentru dezvoltarea urbană durabilă. Rețeaua este în prezent găzduită de 116 membri din 54 de țări, acoperind șapte domenii creative: meșteșuguri și artă populară, design, film, gastronomie, literatură, muzică și arte media. Katarzyna Janusz, Pentru mai multe informații: http://en.unesco.org/creative-cities/home
Reversul monedei turismului urban
Cu toate acestea, există un revers al monedei turismului urban. Proliferarea conexiunilor de zbor cu prestații reduse a fost un factor major al turismului urban. În același timp, aeronavele reprezintă o sursă majoră de emisii de carbon, contribuind în mod semnificativ la schimbările climatice (>> Obiectivul 13). Capcana aviatică și amprenta de carbon a călătoriilor către și dinspre o destinație nu pot fi excluse din considerentele de durabilitate ale turismului urban. Neadresare
Schimbările climatice legate de turism vor submina realizarea multor alte ODD.
Pe măsură ce orașele devin destinații atractive, acestea riscă să sufere de “supraturism” în centrele urbane, ceea ce agravează multe dintre provocările cu care se confruntă. Turisticizarea zonelor rezidențiale joacă adesea un rol în procesele de gentrificare, ducând la strămutarea și excluderea unor secțiuni mai slabe și vulnerabile ale societății. Turismul crește povara asupra infrastructurii locale și a sistemelor de transport, contribuie la congestionarea traficului și provoacă niveluri semnificative de poluare atmosferică și fonică. Aceasta pune presiune asupra obiectivelor turistice urbane, crește cererea de energie și apă și crește volumul de deșeuri și de canalizare generate într-o localitate (>> Obiectivul 9). Locurile de muncă oferite în sectorul turismului, deși potențial numeroase, sunt adesea precare (>> obiectivul 8).
“Turismul excesiv” în zonele urbane a dus la nemulțumiri în rândul localnicilor și la diferite forme de rezistență. Temerile crescânde pentru siguranța personală față de infracțiuni și intruziuni au dus la o proliferare a măsurilor de securitate și apărare, inclusiv a comunităților închise.
Abordările de planificare care ar putea contribui la soluționarea eficace a conflictelor au fost adesea descendente și fragmentate, urbaniștii neavând capacități, resurse și competențe pentru a asigura participarea oamenilor. Participarea, dacă se întâmplă, prezintă întotdeauna riscul de a rămâne selectivă, deoarece este foarte dificil să se ajungă la un punct în care toate grupurile să fie reprezentate în mod egal sau dispuse să contribuie (Schreiber și Fischer, n.d.).
Provocări majore
Locuințe adecvate, gentrificare și deplasare
Un număr tot mai mare de turiști poate alimenta un boom în sectorul construcțiilor și poate juca un rol în creșterea prețurilor imobiliare și a chiriilor, contribuind la gentrificare. Consecințele economice și sociale afectează în special grupurile vulnerabile cu venituri mai mici, tinerii, femeile, persoanele în vârstă, minoritățile etnice și migranții confruntându-se cu dezavantaje suplimentare.
Proprietățile rezidențiale sunt văzute ca mărfuri pentru maximizarea profiturilor, mai degrabă decât ca locuințe pentru oameni în contextul lor social și cultural. Cazarea turistică este de obicei mai profitabilă decât închirierea apartamentelor rezidenților locali. Apartamentele rezidențiale se transformă din ce în ce mai mult în hoteluri, pensiuni și apartamente de vacanță. Turismul poate schimba în mod semnificativ caracterul cartierelor urbane, transformând zonele rezidențiale în “zone de petrecere” și focare turistice “la modă” – ceea ce poate duce la probleme pentru rezidenții locali.
Strămutări și evacuări
Tribunalul Internațional pentru Evacuări este un tribunal înființat de organizațiile societății civile pentru Zilele Mondiale ale Evacuărilor Zero în fiecare lună a lunii octombrie. La Tribunalul Regional pentru Evacuări din Asia de Est din iulie 2016 din Taipei, am audiat cazul luptelor de 25 de ani ale comunității Pom Mahakan din Bangkok, Thailanda, unde zona din jurul unei cetăți antice urmează să fie “înfrumusețată”, evacuând comunitatea de 300 de persoane. Am lansat un apel la solidaritate. Există, de asemenea, o amenințare de evacuare a complexului de locuințe publice Shinjuku Kasumigaoka-cho în cadrul unui proiect de stadion pentru Jocurile Olimpice 2020 din Tokyo, Japonia. Și am auzit de la Alianța Anti-Evacuare împotriva mega-proiectului Taoyuan Aerotropolis din Taiwan, care nu include doar extinderea aeroportului, ci și facilități de divertisment și hotel. Provocarea constă nu numai în denunțarea acestor cazuri, ci mai ales în punerea în aplicare a recomandărilor tribunalelor, datorită solidarității la nivel local și mondial.
Cesare Ottolini, Alianța Internațională a Inhabitantshttp://www.habitants.org/
Privatizarea spațiului public
Spațiile publice sigure și accesibile tuturor sprijină activitățile culturale, sociale și economice formale și informale și aduc beneficii disproporționate grupurilor sărace și dezavantajate. Acestea pot servi drept cadru pentru mijloacele de subzistență, de exemplu pentru persoanele implicate în sectorul informal. Cu toate acestea, în întreaga lume, parcurile, piețele și promenadele care au fost cândva în mâinile comunităților sau autorităților publice intră sub controlul corporațiilor private (Smith, 2016). Industria turismului joacă adesea un rol major în privatizarea de facto a comunelor și a spațiilor publice, de exemplu prin împrejmuirea plajelor sau prin încălcarea spațiilor publice, cum ar fi trotuarele sau zonele verzi, pentru a-și extinde operațiunile comerciale. Privatizarea spațiilor publice subminează rolul lor important de a spori coeziunea comunității și de a promova sănătatea, fericirea și bunăstarea pentru toți.
Economia colaborativă și alte modele alternative
Industria turismului, ca întreprindere orientată spre profit, este provocată de modele alternative, cum ar fi cooperativele bazate pe solidaritate și colaborare și, în special, de economia colaborativă cu platforme de internet care permit persoanelor fizice să ofere cazare, servicii de orientare etc. Multe dintre aceste sisteme pot contribui la consolidarea durabilității și ar trebui promovate; Unele pot implica conflicte potențiale sau riscuri de încălcare a drepturilor omului și a legilor, de exemplu în ceea ce privește munca decentă și evaziunea fiscală.
Căi tangibile înainte
Pentru a se asigura că beneficiile turismului în mediul urban și rural depășesc provocările, problemele indicate mai sus trebuie abordate în fiecare context individual, în funcție de situația locală. Punctele de plecare generale se află în domeniile guvernanței urbane și rurale, planificării integrate, incluziunii prin redistribuirea bogăției și participării semnificative pentru a fi responsabili față de generațiile prezente și viitoare.
Autonomia autoguvernării locale și planificarea integrată
Amploarea și viteza dezvoltării turismului necesită o bună guvernanță urbană și rurală, care să fie alertă și să răspundă nevoilor și preocupărilor oamenilor și comunităților și care să utilizeze posibilitățile sale de flexibilitate, creativitate și inovare, respectând în același timp toate drepturile omului și drepturile de mediu. Autonomia locală în sine poate să nu garanteze schimbări pozitive, dar este – împreună cu transparența și responsabilitatea – o condiție prealabilă pentru o asumare puternică la nivel de oraș a proceselor de transformare urbană către durabilitate care încorporează strategii legate de turism.
Pentru a contribui la orașe durabile și favorabile incluziunii, turismul trebuie să devină o parte integrantă a planificării durabile urbane între discipline. Sunt necesare o mai bună formare, consolidarea capacităților, resurse financiare și mecanisme de colaborare adecvate pentru a permite planificatorilor să adopte abordări integrate și participative. Autoritățile locale care s-au angajat să facă orașele și așezările umane incluzive, sigure, reziliente și durabile trebuie să evalueze practicile tradiționale și noi adecvate, de exemplu mecanismele economiei colaborative, sistemele de solidaritate, partajarea terenurilor și bunurilor comune, sistemele de schimb nemonetar și practicile ecologice și de conservare a resurselor. Unele dintre acestea pot necesita noi forme de reglementare și o redistribuire a bogăției pentru a produce rezultate echitabile.
Incluziunea și “dreptul la oraș”
Incluziunea într-un context urban înseamnă asigurarea “dreptului la oraș” pentru toți, care se referă la capacitatea cetățenilor urbani de a influența procesele de dezvoltare urbană și de a face un oraș în care doresc să trăiască (Castán Broto, 2016). Imperativul de a nu lăsa pe nimeni în urmă, așa cum este prevăzut în Agenda 2030, pune accentul pe îmbunătățirea vieții celor mai dezavantajate și mai vulnerabile secțiuni ale societății. Este un imperativ care, la nivel de destinație, trebuie considerat un criteriu-cheie care reflectă succesul turismului în ceea ce privește contribuția la ODD 11.
Participare informată semnificativă
Integrarea turismului în planificarea urbană și regională trebuie să includă eforturi specifice pentru a construi un consens real între diferitele părți interesate de la toate nivelurile. În special, comunitățile afectate de turism trebuie să aibă un cuvânt de spus în procesele de planificare, luare a deciziilor, implementare și monitorizare. Pentru ca participarea să aibă succes, comunitățile trebuie să fie informate, împuternicite și capabile să contribuie și trebuie să obțină avantaje concrete.
Autoguvernarea locală ar putea fi nevoită să ofere în mod proactiv platforme și formate independente atractive, cum ar fi ateliere de creativitate, focus grupuri sau sondaje care să ajungă și să implice membrii dezavantajați ai comunității. Comunicarea trebuie să se facă prin canale diferite pentru ca toți cetățenii să știe că au dreptul și posibilitățile de a participa. În cele din urmă, autoritățile locale trebuie, de asemenea, să dispună de mijloacele necesare pentru a se asigura că rezultatele unor astfel de procese vor fi puse în aplicare.
Monitorizarea sustenabilității
Există încă o lipsă acută de cercetare și cadre pentru analiza, măsurarea și monitorizarea turismului urban și a impactului acestuia asupra dezvoltării urbane și regionale din perspectiva durabilității. Cu toate acestea, abordările care pot fi utilizate și dezvoltate includ sistemele existente de indicatori și criterii care au fost introduse pentru a măsura durabilitatea destinațiilor turistice în general. Adaptate la contexte specifice și abordând provocările-cheie cu care se confruntă orașele individuale și așezările umane, astfel de sisteme pot servi drept instrumente utile pentru monitorizarea contribuției turismului la ODD 11. Este posibil ca o mare parte din datele și cercetările necesare să nu fie încă disponibile și poate fi necesar să fie colectate, generate sau recombinate în moduri noi.
Referință
Bellini, Nicola, Pasquinelli, Cecilia (ed.) (2017): Turismul în oraș: către o agendă integrativă privind turismul urban. Springer.
Castán Broto, Vanesa (2016): Iată ce s-a întâmplat la Habitat III – cea mai mare conferință despre orașe din lume. at: Conversația. 21 octombrie 2016. http://theconversation.com/heres-what-happened-at-habitat-iii-the-worlds-biggest-conference-on-cities-66146
Jafar Jafari (2012): Summitul global privind turismul urban. Catalizarea dezvoltării economice și a progresului social.14 – 16 noiembrie 2012. Istanbul, Turcia. Raportul de sinteză și recomandarea summitului.
Smith, Harry (2016): Spațiile publice devin private – iar orașele noastre vor avea de suferit. at: Conversația. 6 iunie 2016. https://theconversation.com/public-spaces-are-going-private-and-our-cities-will-suffer-60460
Urbanet (ed), (n.d.): Interviu cu Franziska Schreiber și Kaj Fischer. “Participarea este o condiție prealabilă de bază pentru dezvoltarea urbană durabilă.” www.urbanet.info/de/partizipation-grundvoraussetzung-nachhaltige-stadtentwicklung-2/
UNWTO- Organizația Mondială a Turismului (2012): Raportul global al OMT privind turismul urban. Proiectul Orașe 2012 (Raportul AM nr. șase). Madrid. http://cf.cdn.unwto.org/sites/all/files/pdf/am6_city_platma.pdf