SDG12 Asigurarea unor modele durabile de consum și producție

Autori: Christine Plüss și Nina Sahdeva, akte și Carina Tremel, KATE

Turismul este un domeniu important de consum și un sector puternic de servicii care contribuie cu aproximativ zece procente la PIB-ul mondial. Modelele durabile de consum și producție sunt esențiale pentru turismul durabil. Obiectivul 12 conține un obiectiv explicit privind turismul în conformitate cu punctul 12.b: “Dezvoltarea și punerea în aplicare a unor instrumente de monitorizare a impactului dezvoltării durabile asupra turismului durabil care creează locuri de muncă și promovează cultura și produsele locale”. Cu toate acestea, acest tip de monitorizare nu poate fi limitat doar la dezvoltarea turismului în destinații. Obiectivul 12 este foarte încărcat și, în același timp, inovator, deoarece responsabilizează și piețele-sursă, inclusiv turiștii, precum și organizatorii de turism atât din țările expeditoare turistice tradiționale, cât și din cele nou apărute, precum și din destinații.

Introducere

Modelele de consum și de producție sunt dependente reciproc

Atât pe piețele sursă, cât și pe cele de destinație, sectorul public are o responsabilitate specială de a încuraja comportamentul responsabil al turiștilor în rândul consumatorilor și, în același timp, de a oferi orientări specifice furnizorilor de servicii turistice, fie că este vorba de operatorii de turism tradiționali sau de agențiile de turism online (OTA), pentru a “produce” în mod durabil. Turiștii sunt, de asemenea, responsabili, precum și întreprinderile, deoarece modelele de consum durabile sunt strâns legate de producția durabilă.

În Germania – în mod tradițional o piață sursă puternică – un nou sondaj reprezentativ a arătat că 61% dintre cei intervievați au declarat că ar dori ca vacanța lor să fie durabilă, dar numai două procente își pun efectiv bunele intenții în practică. Printre barierele menționate se numără în principal preocupările legate de posibile costuri suplimentare și lipsa unor produse adecvate.

Monitorizarea impactului

Dezvoltarea unor instrumente de monitorizare a turismului în ceea ce privește impactul acestuia asupra dezvoltării durabile este, cu siguranță, un pas important. Cu toate acestea, acest lucru necesită criterii și indicatori mai cuprinzători decât au fost utilizați în mod obișnuit în evaluări, de exemplu contribuția turismului la produsul național brut sau numărul de locuri de muncă nou create într-o destinație. Mai degrabă, turismul trebuie măsurat în raport cu o calitate îmbunătățită a vieții și cu perspective mai bune de dezvoltare a persoanelor care urmează să beneficieze de dezvoltarea durabilă prin turism. În acest scop, obiectivul 12 oferă un nou cadru de acțiune care include nu numai dezvoltarea unor instrumente adecvate pentru monitorizarea turismului la nivel local, ci și măsuri tangibile pe piețele sursă și “locurile de producție” din turism, adică în destinații.

Monitorizarea turismului prin evaluări ale impactului

Există numeroase studii privind impactul turismului, dintre care majoritatea se concentrează asupra efectelor locale în sensul de “bune practici” pentru întreprinderile din domeniul turismului. Acestea includ doar marginal – sau deloc – un impact mai larg asupra comunităților. Nu există multe evaluări cuprinzătoare ale riscurilor și impactului în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și respectarea drepturilor omului care să facă efectiv dreptate realităților oamenilor din destinațiile turistice.

Myanmar este o țară în tranziție de la dictatură la democrație și se confruntă cu un boom turistic major. Pornind de la condițiile politice, economice, sociale și culturale, Centrul pentru afaceri responsabile din Myanmar, în cooperare cu Institutul pentru Drepturile Omului și Afaceri și Institutul Danez pentru Drepturile Hu-man 2015, a elaborat o evaluare revoluționară a impactului sectorial (SWIA) pentru industria turismului emergent. În centrul său, există analize și dezbateri ale comunităților și organizațiilor societății civile adresate guvernului și industriei turismului cu privire la modul de protejare a drepturilor comunităților locale și indigene în sectorul turismului în plină expansiune.

Modul în care industria turismului poate obține informații edificatoare din propriile date de afaceri și luarea în considerare a partenerilor de-a lungul lanțului valoric – inclusiv comunitățile locale și organizațiile societății civile – a fost demonstrat de Departamentul de responsabilitate corporativă al Grupului Kuoni în evaluările sale de impact asupra drepturilor omului (HRIA) din Kenya în 2012 și în India în 2013. Abordarea activă a întreprinderilor din domeniul turismului în cadrul unor procese multipartite echilibrate este o modalitate constructivă de măsurare a impactului.

Monitorizarea impactului turismului pentru o dezvoltare durabilă care să ofere și perspective de viitor pentru oamenii din destinații rămâne o provocare majoră.

Myanmar Centre for Responsible Business (MCRB), Institute of Human Rights and Business (IHRB), Danish Institute for Human Rights (DIHR) (2015): Tour-ism Sector-Wide Impact Assessment, http://www.myanmar-responsiblebusi-ness.org/swia/tourism.html

Kuoni Group (2012): Evaluarea impactului asupra drepturilor omului în Kenya, http://cr.kuoni.com/docs/assessing_human_rights_impacts_0_0.pdf

Kuoni Group (2013): Evaluarea impactului asupra drepturilor omului în India, http://cr.kuoni.com/docs/kuoni_hria_india_2014_website_0.pdf

Consumul

Provocări majore

Pe piețele sursă europene, turiștii doresc din ce în ce mai mult să știe ce se află în spatele unui produs sau serviciu turistic. Dar conștientizarea singură nu este, evident, suficientă pentru ca turiștii interesați de durabilitate să acționeze, de asemenea, în consecință.

Consumul durabil este un aspect al unui mod de viață durabil. Un astfel de mod de viață provine din conștientizarea faptului că fiecare individ nu ar trebui să consume mai multe resurse decât sunt (în medie) disponibile tuturor celorlalți, respectând capacitățile pământului de a se regenera. Călătoriile întreprinse de o minoritate privilegiată care contribuie în mod disproporționat la încălzirea climei, care consumă cantități enorme de resurse, distrug mediul și promovează inegalitatea socială sunt în contradicție cu un mod de viață durabil.

Consumul durabil începe în viața de zi cu zi. Un fundament este conceptul de “viață bună”, care pune accentul pe satisfacerea nevoilor umane pentru relații, emoții pozitive, angajament și atingerea obiectivelor într-un context semnificativ. Cei care sunt mulțumiți în viața lor de zi cu zi ar putea fi nevoiți să compenseze mai puțin în timpul călătoriei. Conceptul de suficiență este esențial – încercarea de a deveni din ce în ce mai independent de resursele materiale atunci când satisface nevoile. Aceasta include, de asemenea, decelerarea: renegocierea relației dintre “aici și acolo”, dintre muncă și timpul liber. Alte concepte includ corectitudinea, comportamentul ecologic și achizițiile strategice – de la compensarea schimbărilor climatice și produse de călătorie durabile până la suveniruri.

Căi tangibile înainte

O schimbare a valorilor sociale este fundamentul pentru ca astfel de concepte să prindă rădăcini în rândul publicului larg. Cu sprijinul finanțării publice, diferite organizații – ONG-uri, instituții de învățământ și întreprinderi – pot aduce această schimbare de valori prin eforturile lor. Învățarea evaluării diferitelor stiluri de viață și dezvoltarea competențelor de acțiune reprezintă un obiectiv important al educației școlare și extrașcolare pentru o dezvoltare durabilă.

În formarea în domeniul turismului, aceste abilități trebuie extinse pentru a include cunoașterea abordărilor celor mai bune practici privind durabilitatea. Sectorul turismului s-a concentrat pe emoții pozitive și nevoi hedoniste. Dacă marketingul produselor turistice ar include informații despre modul în care acestea contribuie la satisfacerea nevoilor unei vieți bune și integrează atenția și acțiunea în solidaritate, aceasta ar fi o contribuție la o astfel de schimbare a valorilor (>> Obiectivul 4).

Reducerea barierelor și promovarea competenței

Intervențiile de promovare a unui comportament de călătorie durabil depășesc sfera informațiilor și a apelurilor: acestea însoțesc și sprijină turiștii în diferite etape: în timp ce analizează o decizie, turiștii au nevoie de diferite opțiuni și exemple; în faza de planificare, au nevoie de sprijin concret pentru luarea deciziilor; În faza de implementare, aceștia au nevoie de îndrumare pentru a depăși barierele interne (psihologice) și externe (politice, familiale, financiare), iar în faza de evaluare au nevoie de posibilități de evaluare a durabilității propriului comportament. Posibilele canale de distribuție pentru astfel de instrumente și oferte includ atât noile media, cât și agențiile de turism tradiționale.

Eliminarea subvențiilor ascunse pentru turismul nesustenabil

În același timp, trebuie depășite toate barierele care împiedică deciziile durabile. În obiectivul 12.c, Agenda 2030 menționează în special eliminarea treptată a subvențiilor care cauzează denaturări contraproductive ale pieței și subminează dezvoltarea durabilă. Aceasta include scutiri fiscale pentru aviație, precum și disponibilitatea generoasă a resurselor și a infrastructurii pentru turism, pe cheltuiala contribuabililor din destinații. Toate acestea stimulează călătoriile ieftine. Aceste subvenții, care sunt adesea ascunse, trebuie eliminate, transparența costurilor trebuie îmbunătățită și costurile reale trebuie reflectate. Aceștia sunt pași esențiali pentru a ne asigura că conștientizarea și cunoașterea vor conduce efectiv la acțiuni responsabile – inclusiv în turism.

Producția:

Provocări majore

Sarcina întreprinderilor turistice de a oferi produse durabile și de a le prezenta într-un mod credibil și transparent (= producție durabilă) este strâns legată de dezvoltarea unui comportament durabil de vacanță și petrecere a timpului liber (= consum durabil).

Pentru ca un produs turistic să fie clasificat drept “durabil”, este esențial să se examineze întregul lanț valoric. La prima vedere, aceasta este o provocare, deoarece un produs turistic constă din diverse elemente. Dar mai ales că este așa, există multe “șuruburi de reglare” pe care companiile le pot folosi pentru a exercita o influență pozitivă.

Există o diversitate de actori în sectorul turismului. Hotelurile, operatorii de turism, agențiile de turism sau destinațiile nu diferă doar în ceea ce privește dimensiunea și concentrarea lor, ci au și caracteristici diferite în funcție de locația lor. Cu toate acestea, există aspecte de bază care se aplică fiecărei afaceri.

Un produs turistic durabil este echitabil din punct de vedere economic, ecologic și responsabil din punct de vedere social în același timp – pentru călători și, mai presus de toate, pentru oamenii din destinații. Pentru întreprinderile din domeniul turismului, acesta ar trebui să fie viabil din punct de vedere economic pe termen lung. În același timp, nu ar trebui să fie produs în detrimentul altora. În cele din urmă, ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă a destinației.

Turismul este o economie cu utilizare intensivă a resurselor – în special în ceea ce privește apa, energia și alimentele. Prin urmare, țintele Obiectivului 12 al Agendei 2030 – și anume evitarea generării de deșeuri și stoparea risipei alimentare – se aplică în special întreprinderilor din domeniul turismului.

Căi tangibile înainte

Nu numai în ceea ce privește aspectele specifice avem opțiuni pentru a face sectorul turismului mai durabil. Toate fazele unei călătorii turistice trebuie să devină durabile în toate dimensiunile lor. Acestea includ:

Transport și mobilitate, în special întrebarea cum ajung turiștii la destinație: Dacă este o călătorie pe distanțe scurte, zborurile ar trebui evitate; Zborurile pe distanțe lungi necesită decizii conștiente, precum și compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Furnizorii de servicii care oferă produse turistice durabile sprijină aceste decizii prin proiectarea corespunzătoare a produselor lor și prin oferirea unor mecanisme integrate de compensare (>> Obiectivul 9 >> Obiectivul 13).
Prestatorii de servicii și partenerii: Operatorii de turism ar trebui să coopereze cu producătorii locali și cu prestatorii de servicii pentru a consolida economia locală și pentru a crea locuri de muncă echitabile și sigure în destinații (>> obiectivul 8). O mare parte din profit trebuie păstrată în regiune (>> Obiectivul 1). Standardele de muncă, protecția climei și utilizarea responsabilă a resurselor naturale în agențiile de cazare și de primire, precum și respectarea drepturilor omului de către toți cei implicați sunt elemente centrale ale unui lanț valoric turistic durabil. Managerii de turism trebuie să fie conștienți de problemele din destinații și trebuie să le abordeze într-o manieră sensibilă, cu respectarea deplină a drepturilor populației indigene. Printre acestea se numără probleme precum deficitul de apă, accesul limitat la apă potabilă curată (>> obiectivul 6) sau asistența medicală pentru populația locală (>> obiectivul 3).
Activități în destinații: Activitățile turistice din destinații trebuie analizate în detaliu. Trebuie prevenit impactul negativ asupra ecosistemelor (>> obiectivul 14 >> obiectivul 15). Activitățile turistice pot fi concepute pentru a încuraja întâlnirile cu comunitățile locale și indigene, dar trebuie planificate cu atenție, iar caracteristicile culturale trebuie respectate.

În principiu, este important ca locuitorii locali să fie implicați în procesele decizionale pentru proiectele turistice și ca regiunea să beneficieze de turism. Aceasta înseamnă stimularea economiei locale prin angajarea de angajați locali, prin integrarea produselor locale în întregul lanț valoric turistic sau sprijinirea inițiativelor locale. Trebuie luate măsuri specifice pentru a împiedica turismul să încurajeze munca copiilor, corupția și prostituția.

Etichete fiabile pentru calificare și orientare

O defalcare detaliată a diferiților jucători și a nivelurilor de intervenție poate părea copleșitoare la început. Cu toate acestea, atunci când companiile sunt în proces de introducere a produselor durabile și de examinare a practicilor lor de afaceri, certificarea poate însoți aceste procese într-o manieră calificată. Certificarea oferă companiilor posibilitatea de a se poziționa public. Etichetele oferă orientare atunci când turiștii sunt în procesul de a decide să cumpere un produs turistic durabil.

TourCert ca model pentru certificarea turismului durabil

Certificarea ar trebui să se bazeze pe o abordare holistică. Aceasta ar trebui să ia în considerare, de asemenea, aspectele ecologice, sociale și economice și ar trebui să abordeze întregul lanț valoric turistic. O etichetă care se bazează pe o astfel de abordare este cea emisă de TourCert, o organizație non-profit pentru certificare și consultanță în turism. Este acordat și utilizat la nivel internațional. Setul de criterii TourCert este recunoscut oficial de Consiliul Global al Turismului de Sustenabilitate (GSTC). Alte caracteristici calitative ale etichetei includ faptul că criteriile aplicate sunt accesibile în mod deschis. Se face transparent pe ce se bazează evaluarea. Auditorii independenți verifică în mod regulat informațiile despre locație. Companiile se asigură că vor continua să-și îmbunătățească performanța în materie de sustenabilitate. www.tourcert.org/en/expert-in-csr.html

Reglementări clare

Politicile trebuie să vizeze durabilitatea sectorului turismului. Luând în serios Agenda 2030, activitățile comerciale nedurabile în turism pur și simplu nu mai pot fi tolerate. Reglementările politice clare sunt indispensabile. Aceste reglementări includ, printre altele, obligația de diligență privind drepturile omului, obligațiile de raportare, cerințele de transparență, dezvăluirea amprentei climatice a întreprinderilor și reglementări clare privind modul de abordare a resurselor limitate, cum ar fi apa, alimentele și energia. Acestea trebuie să se asigure că standardele de muncă – inclusiv pentru copii – precum și drepturile naționale și internaționale (în ceea ce privește corupția, prostituția) sunt respectate. Acestea trebuie să includă accesul la căi de atac și participarea populației locale la procesele decizionale. Pentru a se asigura caracterul obligatoriu al reglementărilor, trebuie puse în aplicare mecanisme de control și sancțiuni în caz de nerespectare.

Previziunea antreprenorială

În ținta 12.6, Agenda 2030 dorește să “încurajeze companiile să adopte practici durabile”. Responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor este, de asemenea, în interesul întreprinderilor din domeniul turismului. Produsele și serviciile turistice trebuie să fie concepute într-un mod care să țină seama de mediu și de mediul social. Acestea trebuie să fie de bună calitate și să asigure un viitor pentru sectorul turismului, care se bazează pe peisaje și culturi “virgine”. Turismul responsabil, care respectă drepturile omului și ia în considerare durabilitatea ecologică, relațiile comerciale echitabile și participarea populației locale la lanțul valoric nu numai că răspunde cererii tot mai mari de călătorii responsabile din punct de vedere social și ecologic, ci poate, de asemenea, să stabilească repere și să contribuie la o dezvoltare durabilă la nivel mondial.

Referinţe

Asociația de Cercetare pentru Vacanțe și Călătorii (FUR) (2014): Raport final privind proiectul de cercetare: Cererea pentru turism durabil în contextul analizei călătoriilor. Keel.

Documente de discuție OXFAM (2017). Ridicarea barei. Regândirea rolului afacerilor în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă https://business-humanrights.org/sites/default/files/documents/dp-raising-the-bar-business-sdgs-130217-en.pdf

Strasdas, Wolfgang (2016): Unnütz oder unverzichtbar? În: Tourism Watch No. 82, martie 2016. Pâine pentru lume – Serviciul de Dezvoltare Protestantă. Berlin. Accesat la: https://www.tourism-watch.de/content/unnuetz-oder-unverzichtbar (17 august 2016)