SDG14 Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă
Sursa in limba engleza a variantei textului de mai jos
Autor: Frans de Man, Fundația Retour
Oceanele acoperă 71% din suprafața planetei noastre. Ei susțin mijloacele de trai a sute de milioane de oameni din întreaga lume. 183 de țări au linii de coastă și 37% din populația lumii trăiește în comunități de coastă. Zonele de coastă și ecosistemele marine au o valoare turistică proprie. Dezvoltarea turismului și afluxul de turiști rezultat afectează coastele nu numai din punct de vedere ecologic, ci au și efecte asupra structurii sociale, culturale și economice a comunităților costiere. Trebuie acordată o atenție deosebită statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS), care depind adesea atât de coastele lor, cât și de turism.
Introducere
Oceanele sunt esențiale pentru toți cei trei piloni ai dezvoltării durabile – dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului. Acestea acoperă 71% din suprafața planetei noastre și reprezintă 95% din tot spațiul disponibil vieții. Ei susțin mijloacele de trai a sute de milioane de oameni din întreaga lume.
În timp ce Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) subliniază că turismul “are potențialul de a contribui, direct sau indirect” la toate ODD-urile, acestea aleg doar câteva dintre ele, inclusiv oceanele: “Dezvoltarea turismului trebuie să facă parte din managementul integrat al zonelor costiere pentru a contribui la conservarea și conservarea ecosistemelor fragile și pentru a servi drept vehicul de promovare a economiei albastre, în conformitate cu obiectivul 14.7: “Până în 2030, creșterea beneficiilor economice pentru statele insulare mici în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate ca urmare a utilizării durabile a resurselor marine, inclusiv prin gestionarea durabilă a pescuitului, acvaculturii și turismului.”
Cu toate acestea, abordarea UNWTO “trickle down” nu este adecvată pentru a face față gamei de impacturi pe care turismul le are asupra zonelor de coastă și a oceanelor, prin schimbări climatice, poluare și distrugeri provocate de om.Oceanele și coastele se află în centrul turismului, optzeci la sută din totalul turismului are loc în zonele de coastă. Prin urmare, sectorul are o responsabilitate specială de a proteja atât marea liberă, cât și zonele de coastă.
Marea liberă
Marea liberă reprezintă 64% din oceanele situate dincolo de apele de coastă. Sunt ape internaționale, pentru care există reglementări, care sunt greu de aplicat. Turismul joacă un rol într-o serie de amenințări cu care se confruntă marea liberă.
Atmosfera afectează oceanele și invers. Temperatura aerului crește, oceanele absorb căldura și se încălzesc. Această temperatură mai ridicată face ca apa să se extindă și calotele glaciare să se topească, cu niveluri mai ridicate ale mării și mai multe furtuni tropicale ca rezultat. Oceanele reglează, de asemenea, clima prin absorbția CO2, care, prin scăderea pH-ului, provoacă acidifiere și dezoxigenare. Astfel, oceanele se sufocă încet, ceea ce reprezintă o amenințare pentru viața sălbatică marină și pentru toate celelalte forme de viață de pe planetă, deoarece oceanele generează jumătate din oxigenul de pe pământ.
Turismul contribuie la schimbările climatice prin emisiile de gaze cu efect de seră produse de aviație (>> obiectivul 13) și de navele de croazieră. Aceste nave de croazieră uriașe, cu până la 4.000 de pasageri plus echipaj (și uneori chiar mai mulți), sunt, de asemenea, o sursă majoră de poluare marină.
Turism de croazieră
Croazierele sunt un sector în creștere rapidă, de la 20 la 23 de milioane de pasageri între 2010 și 2016. Deși se iau unele inițiative în direcția corectă, cazul unei croaziere depinde de o serie de practici nesustenabile. Combustibilii ieftini și murdari din buncăr nu numai că produc particule diesel periculoase, ci creează o amprentă de carbon pentru o croazieră care este de două până la șapte ori mai mare decât cea a unui zbor pe distanțe lungi (și adesea pasagerii vor lua un avion pentru a se alătura unei croaziere). O genă de croazieră evaluează cantități mari de gunoi, canalizare și apă contaminată cu petrol. Valul de balast, care conține agenți patogeni și specii invazive, este aruncat în ecosisteme fragile. Atunci când gunoiul este dus în port, acesta este adesea aruncat în zone care nu dispun de facilități de depozitare sau procesare. Lucrătorii de croazieră suferă din cauza condițiilor de muncă precare și exploatatoare. Beneficiile pentru oamenii din zonele portuare sunt minime. Comunitățile locale sunt depășite și resursele sunt tensionate de mii de pasageri într-o perioadă foarte scurtă. Preocuparea turistică www.tourismconcern.org.uk/?s=cruise
Zone de coastă
183 de țări au linii de coastă, 37% din populația lumii trăiește în comunități de coastă și majoritatea mărfurilor extrase din ocean provin din regiunile de coastă. Coastele nu sunt doar locul în care marea întâlnește pământul, ci și locul în care apa din pământ intră în ocean. Plajele, estuarele, sistemele de dune, mangrovele, mlaștinile, lagunele, mlaștinile, recifele etc. sunt străzi cu două sensuri, toate cu propria lor valoare – ecologică, socială și economică. Turismul afectează zonele de coastă în mai multe moduri.
Creșterea nivelului mării și furtunile mai puternice au efecte ireversibile asupra ecosistemelor costiere sensibile și implicații majore pentru structura lor socială și economică. Schimbările climatice cauzează pierderea ecosistemelor de protecție, cum ar fi zonele umede de coastă, care protejează țărmurile de inundații. Astfel, coastele turistice devin zone periculoase, după cum a arătat tsunami-ul din 2004.
Nivelurile mai ridicate ale mării vor însemna, de asemenea, mai puțin spațiu pentru turiști la plajă. Cu toate acestea, aceasta este doar cea mai mică dintre probleme. Furtunile mai puternice și nivelurile mai ridicate ale mării cresc rata eroziunii costiere și amenință toate terenurile situate mai jos. Nu numai plajele turistice și ecosistemele marine sunt distruse, dar orașe întregi sunt amenințate (Barcelona, New York, Veneția), ceea ce va duce, de asemenea, la pierderea atracțiilor turistice.
Trebuie acordată o atenție deosebită statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS), care depind adesea atât de coastele lor, cât și de turism. Numărul turiștilor internaționali care vizitează destinațiile SIDS a crescut semnificativ și a ajuns la peste 43 de milioane în 2015. Turismul reprezintă peste 40% din valoarea exporturilor în jumătate din SIDS.
Provocări majore
Optzeci la sută din poluarea marină provine de pe uscat prin canalele de canalizare și râuri, deversarea substanțelor chimice toxice, cum ar fi îngrășămintele (provocând eutrofizarea și înflorirea algelor care distrug viața marină) și aruncarea gunoiului, cum ar fi pungile de plastic, sticlele de sticlă sau materialele de ambalare. Turiștii și întreprinderile din domeniul turismului generează o mare parte din aceste deșeuri care nu numai că se întorc la țărm, poluând plajele, ci își găsesc drumul și în lanțul nostru alimentar.
Distrugerea zonelor de coastă prin dezvoltarea infrastructurii turistice
Dezvoltarea infrastructurii turismului costier amenință ecosistemele marine vulnerabile. Există numeroase exemple de mangrove, corali, mlaștini și pajiști cu iarbă de mare care au fost îndepărtate pentru construirea de hoteluri sau pentru a crea plaje deschise, diguri și alte structuri. După ce facilitățile turistice au fost construite cât mai aproape posibil de apă, acestea au nevoie de protecție artificială de coastă, cum ar fi digurile și barajele, care perturbă dinamica naturală a coastei și amenință ecosisteme precum mangrovele și mlaștinile.
Efectele activităților și comportamentului turiștilor
După construirea infrastructurii turistice sosesc turiștii, care fac baie, scufundări, snorkeling, pescuiesc, se barchează și colectează suveniruri marine, cu impact asupra zonelor de coastă, mai ales atunci când aceste activități duc la supraconsum și pescuit excesiv. Deficitul de apă potabilă curată, lipsa sistemelor de purificare a apei și consumul relativ ridicat de apă în instalațiile turistice (nu numai hoteluri, ci și terenuri de golf etc.) sunt deosebit de problematice în ecosistemele costiere delicate și fragile.
Impactul asupra comunităților costiere
Dezvoltarea turismului și afluxul de turiști rezultat afectează coastele nu numai din punct de vedere ecologic, ci au și efecte asupra structurii sociale, culturale și economice a comunităților costiere. Prin conversia utilizării terenurilor și distrugerea ecosistemelor, habitatele se pierd pentru oameni, floră și faună. Activitățile tradiționale de recoltare a alimentelor și a altor resurse de pe țărm și de pe mare devin imposibile. Comunităților locale li se refuză adesea accesul la terenurile lor (comunale), la plajele lor sau, în cel mai rău caz, sunt evacuate.
Stațiunile turistice și hotelurile pun o presiune extraordinară asupra terenurilor, resurselor locale și infrastructurii. Acapararea terenurilor (în acest caz, a terenurilor de coastă, cunoscută și sub denumirea de acapararea oceanelor) reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, deoarece exclude comunitățile de pe coasta din apropierea zonelor lor de pescuit și, prin urmare, pune în pericol mijloacele de subzistență și supraviețuirea acestora. Concentrat în zone destul de restrânse, impactul unui aflux masiv de turiști afectează grav viața localnicilor, nu numai în satele mici de coastă, ci și în marile orașe de coastă precum Veneția și Barcelona (>> Obiectivul 11). Deși autenticitatea acestor comunități este adesea capitalul lor de bază, turismul le poate lăsa sărace, iar cultura, mediul și mijloacele lor de trai puse în pericol. O preocupare deosebită este creșterea prostituției (și, invariabil, exploatarea sexuală a copiilor >> Obiectivul 16c) în jurul porturilor de croazieră.
Aceste efecte combinate pot duce la încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi dreptul la teritoriu, educație, servicii de sănătate și securitate alimentară și, de asemenea, pot submina ODD respective.
Pescuit și turism
Turismul folosește adesea cele mai atractive fâșii de coastă. Prețurile terenurilor tind să crească, iar locuitorii locali sunt încurajați (sau forțați) să-și vândă proprietățile. Acest lucru poate reduce spațiul disponibil pentru pescuit și alte activități tradiționale. Pescuitul sportiv necontrolat poate reduce stocurile de pește esențiale pentru mijloacele de subzistență ale pescarilor. Deși ne-am aștepta ca turismul să crească cererea de pește local, industria se bazează adesea pe alimente “importate” pentru a oferi turiștilor de calitate așa cum se presupune că se așteaptă, în cantități mari și la cel mai mic preț. Dezvoltarea necontrolată a turismului poate genera deșeuri și zgomot, care pot avea un impact negativ asupra calității apei și a activităților de pescuit. Odată cu sosirea unui număr semnificativ de tou-rists, locuitorii locali pot fi presați să-și adapteze meșteșugurile la expec-tațiile vizitatorilor: pescuitul nu ca o modalitate de a-și câștiga existența, ci pentru a distra turiștii. Adaptat după ghidul Farnet nr. 9 Pescuit și turism – Crearea de beneficii pentru comunitate
Recife
Mai mult de jumătate din recifele lumii suferă de dama-ge naturale și provocate de om, unele dintre ele cauzate direct și indirect de turism. Scuba diving și snorkelling pot provoca daune prin ruperea coralilor și prin lovirea sedimentelor. Fis-hing-ul de agrement și colectarea scoicilor, homarilor, scoicilor și coralilor duc la supraexploatare. În construcția de hoteluri, porturi de agrement și aeroporturi, precum și în construirea și restabilirea plajelor (artificiale), sedimentarea rezultă din dragare și umplere. Sedimentarea reduce nivelurile de lumină și crește stresul asupra coralilor, ceea ce duce la “albire”, sufocare și moarte. Hotelurile și porturile de agrement cu nave de croazieră, bărci cu motor și iahturi provoacă poluare prin eliminarea deșeurilor solide (în special a materialelor plastice) care conțin substanțe toxice care dăunează coralilor. În porturile de agrement găsim deșeuri chimice provenite din eliminarea necorespunzătoare a uleiurilor, combustibilului și reziduurilor de vopsea. Hotelurile cu evacuare (legală și ilegală) a apelor uzate și scurgeri de îngrășăminte contribuie la îmbogățirea nutrienților, ceea ce favorizează algele în detrimentul coralilor.
Căi tangibile înainte
Banca Mondială și Organizația Națiunilor Unite au solicitat luarea de măsuri pentru a inversa tendințele negative privind oceanele și zonele de coastă de peste 25 de ani, de exemplu cu ocazia Summitului Pământului de la Rio și a Agendei 21. Punerea în aplicare este așteptată de mult timp. Este nevoie urgentă de strategii globale privind reducerea emisiilor, în special în ceea ce privește combustibilii de buncăr din aviația internațională și croaziere.
Atunci când se dezvoltă turismul, zonele marine și de coastă ar trebui protejate, lăsate intacte și gestionate ca ecosisteme. Construcțiile din apropierea țărmului ar trebui interzise și nicio construcție nu ar trebui să aibă loc fără gestionarea adecvată a apei, a apelor uzate și a deșeurilor. Educarea turiștilor și, în special, a persoanelor care practică sporturi nautice poate contribui la reducerea impactului asupra ecosistemelor.
Protejarea mijloacelor de subzistență ale comunităților costiere trebuie să aibă prioritate față de interesele turiștilor și ale întreprinderilor din domeniul turismului, cu strategii pentru utilizarea durabilă a resurselor marine, inclusiv pentru pescuitul artizanal la scară mică. Turismul ar trebui să sprijine securitatea alimentară și echitatea socială. Legăturile semnificative cu sectoarele economice costiere, cum ar fi agricultura, pescuitul și serviciile, pot crește semnificativ valoarea adăugată locală.
Orice dezvoltare turistică trebuie să înceapă cu co-determinarea și participarea comunităților locale. Cercetarea și consolidarea capacităților contribuie la valorificarea cunoștințelor locale și la dezvoltarea de soluții inovatoare.
!! Subvențiile pentru combustibilii de tipologie ‘bunker oil’ (păcura) și cele mai dăunătoare moduri de transport și surse de energie trebuie eliminate. Prețurile trebuie să reflecte costurile reale, inclusiv costurile sociale și ecologice.
Trebuie instituite sau consolidate mecanisme adecvate de coordonare pentru politicile integrate, precum și pentru cooperarea și coordonarea internațională. Structurile de guvernanță eficace trebuie să stabilească obiective cu criterii și monitorizare realiste și aplicabile. Cooperarea internațională poate contribui la garantarea dezvoltării durabile a zonelor din afara jurisdicției naționale, inclusiv a apelor internaționale, și trebuie consolidată.
Acapararea oceanelor în Sri Lanka
Mișcarea Națională de Solidaritate în Domeniul Pescuitului din Sri Lanka, împreună cu Societatea Elvețiană pentru Popoarele Amenințate (GfbV), au adoptat o poziție fermă împotriva acaparării oceanelor în Sri Lanka. Oamenii pescari sunt amenințați de la sosirea noilor proiecte turistice. În nordul și estul Sri Lankăi, li se refuză accesul la plajele pe care le-au folosit de generații. Drepturile fundamentale ale omului sunt încălcate, dar din moment ce armata deține o mare parte din afacerile turistice și este implicată în acapararea terenurilor și oceanelor pentru proiecte turistice, este greu pentru localnici să ia măsuri.http://oceangrabbing.ch/
Zone marine protejate pentru utilizarea durabilă a uscatului și a mării în Brazilia
Rezervele extractive din Brazilia se numără printre tipurile de utilizare durabilă a zonelor protejate definite prin lege în 2000, care a stabilit Sistemul Național de Unități de Supraveghere (SNUC). Rezervele protejează mijloacele de trai și cultura populațiilor tradiționale, asigurând utilizarea durabilă a resurselor naturale pe uscat și pe mare și dreptul de utilizare a teritoriului. Astăzi, există peste 20 de rezerve extractive marine care garantează accesul și utilizarea exclusivă a zonei, cu drepturi de pescuit, agricultură și explorare a activităților comerciale, cum ar fi turismul. Populațiile tradiționale, cum ar fi pescarii, indigenii și descendenții sclavilor, au dreptul să solicite guvernului demarcarea terenurilor lor, ceea ce le va oferi protecție juridică împotriva acaparării terenurilor și dreptul de a gestiona utilizarea resurselor costiere. Mai multe rezervații extractive marine promovează deja turismul comunitar ca venit complementar pescuitului și altor activități. René Schärer
Referinţe
»»
Biliana Cicin-Sain, Miriam Balgos, Joseph Appiott, Kateryna Wowk și Gwénaëlle Hamon (2011): Oceans at Rio+20: How Well are We Doing in Meeting the Commitments from the Earth Summit 1992 and the World Summit on Sustainable Development 2002 (Oceanele la Rio+20: Cât de bine ne descurcăm în îndeplinirea angajamentelor asumate la Summitul Pământului din 1992 și la Summitul mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002), rezumat pentru factorii de decizie. Forumul global al oceanelor
»»
Costal Wiki (n.d.): Impactul turismului în zonele de coastă: Necesitatea unei strategii de turism durabil. Accesat la: http://www.coastalwiki.org/wiki/Impact_of_tourism_in_coastal_areas:_Need_of_sustainable_tourism_strategy (7-11-2016)
»»
Comisia Europeană, Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit, Director General (ed.) (2014): Pescuitul și turismul – Crearea de beneficii pentru comunitate. Farnet ghid nr. 9 Accesat la: https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/cms/farnet/files/documents/FARNET_Fisheries_and_Tourism-9_EN.pdf (07-11-2016)
»»
Harold Goodwin, H. (n.d.): Sustainable Oceans: Sustainable Tourism in the Context of the Green Economy and the Eradication of Poverty (Oceane durabile: turism durabil în contextul economiei verzi și al eradicării sărăciei), accesat la:
»»
www.stakeholderforum.org/fileadmin/files/Tourism-Best%20Practices%20for%20Responsible%20Tourism%20(H.Goodwin).pdf (07-11-2016)
»»
The Guardian (2006): Este croaziera mai verde decât zborul? 20.12.2006, accesat la: https://www.theguardian.com/travel/2006/dec/20/cruises.green (07-11-2016)
»»
Platforma privind oceanele și clima (n.d.): Interacțiunea dintre ocean și climă, 6 fișe informative pentru publicul larg Ocean-climate.org. Accesat la: http://www.ocean-climate.org/wp-content/uploads/2015/11/151030_FactSheets_EN_HD.pdf (07-11-2016)
»»
UNEP, FAO, OMI, PNUD, IUCN, World Fish Center, GRID – Arendal (2012): Green Economy in a Blue World, Raport de sinteză. Accesat la: http://www.unep.org/pdf/green_economy_blue.pdf (7-11-2016)
»»
WWF (n.d.): Probleme marine: turism și dezvoltare costieră. Accesat la http://wwf.panda.org/about_our_earth/blue_planet/problems/pollution/ (07-11-2016)