Promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă, asigurarea accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficace, responsabile și favorabile incluziunii la toate nivelurile

Sursa variantei in limba engleza a textului de mai jos

Autori: De Maria Youngsin Lim, Imaginați-vă pacea

Nu există nicio cale spre pace. Pacea este calea. (Mahatma Gandhi)

Când trecem dincolo de “siguranță” și ne întâlnim în “punctul suferinței”, putem merge împreună spre adevărata pace pentru toți, și nu doar spre “securitate” și “siguranță” pentru noi înșine. Când vom recunoaște că nu va exista siguranță fără pace, vom putea găsi noi soluții și modalități de a crea pace pentru toți și nu doar pentru câțiva. Pentru a avansa către construirea unui turism durabil, fiabil și incluziv sub toate aspectele și care să contribuie la dezvoltarea durabilă, la societăți pașnice și favorabile incluziunii și la accesul la justiție pentru toți, va trebui să căutăm calea păcii pentru toți, o cale în care dreptatea și pacea vor fi îmbrățișate.

Introducere

Turismul într-o lume divizată

ODD 16 este mai mult ca niciodată aproape de viziunea turismului incluziv și universal, un turism pașnic care se străduiește pentru dreptate. Organizația Mondială a Turismului a Națiunilor Unite (UNWTO) și-a declarat motto-ul “Turism pentru toți” pentru Ziua Mondială a Turismului în 2016, punând accentul pe incluziune și drepturi egale ale tuturor oamenilor de a se bucura de beneficiile pe care le poate aduce turismul.

În același timp, lumea este martora unui număr mare de refugiați care își riscă viața pentru a trece granițele și chiar sfârșesc naufragiați pe drum. Oamenii din Siria, Irak, Afganistan și Somalia și-au pierdut temelia vieții din cauza războiului și a violenței. Acești refugiați nu fac parte din “turiștii” care au tipurile potrivite de pașapoarte, emise de țările bogate, care permit cetățenilor lor să călătorească în lume în avioane și în croaziere în scopuri de agrement.

Turism și terorism

Paris, Bruxelles, Istanbul, Berlin – aceasta nu mai este o listă de dorințe cu locuri de vizitat. Este o listă de destinații turistice urbane populare atacate de teroriști în 2016. Carlos Vogeler, director executiv al OMT, a remarcat că atacurile teroriste au loc în locuri la care nu s-au așteptat niciodată; Nicăieri în lume nu se mai simte în siguranță. Locațiile atacurilor au fost locuri precum aeroporturi, piețe, capitale și site-uri turistice celebre, ceea ce poate face orice turist să creadă că ar putea fi, de asemenea, o victimă. Consiliul Mondial al Călătoriilor și Turismului (WTTC) a raportat că oamenii aleg să călătorească în destinații bazate pe percepții de siguranță și că 20% dintre turiști își schimbă planurile de călătorie din cauza preocupărilor legate de siguranță (AP Korea, 2016).

Turism și siguranță

Majoritatea oamenilor care se bucură de privilegiul călătoriei obișnuiau să perceapă războaiele ca pe ceva care se întâmplă în locuri oarecum îndepărtate. Cu toate acestea, atacurile teroriste ne afectează în domeniile noastre de zi cu zi, iar refugiații au devenit vecinii noștri. Ne putem schimba planurile de călătorie pentru a evita pericolul, dar ne poate fi dificil să evităm anxietatea din viața noastră de zi cu zi. Dacă “siguranța” nu este garantată pentru turiștii care trec frontierele, turismul în sine ca activitate va fi amenințat până în măduva oaselor. Cu toate acestea, “siguranța” pe care dorim atât de mult să o protejăm este realizabilă numai prin control și excludere în numele “securității”?

Statele Unite, care s-au confruntat cu atacuri teroriste în centrul orașului New York, au întărit compulsiv securitatea aeroportului. Țări precum Israel, Rusia și Turcia controlează strict mișcarea activiștilor pentru pace și a călătorilor. În ultimii ani, ne-am dat seama că o suspiciune mai mare și proceduri de securitate consolidate nu sunt răspunsul pentru a ajunge la “societățile noastre sigure” dorite. Dacă căutăm soluții pentru a obține pacea mondială care este amenințată în prezent fără a recunoaște “pacea pentru toți, bazată puternic pe justiție și drepturile omului” și dacă ne concentrăm asupra unui tip de securitate care servește doar la protejarea anumitor indivizi și grupuri, acest lucru nu va duce decât la creșterea violenței, excluziunii, discriminării și represiunii.

Informații turistice utilizate în mod abuziv

Turismul nu este doar o activitate personală, ci este încorporat într-un context politic și social. Când turiștii trec granițele și întâlnesc oameni, pot deveni martori ai unor situații ascunse. Unele guverne doresc să controleze ceea ce turiștii ajung să vadă de fapt și cum ar putea percepe acest lucru. Ei încearcă să controleze căile turiștilor din motive politice.

În 2016, Israelul a fost criticat pentru ștergerea siturilor istorice cheie palestiniene de pe harta turistică. În schimb, a creat și distribuit o hartă turistică părtinitoare, marcată cu informații despre sinagogile și așezările israeliene. Acest lucru indică efortul tenace și sistematic al Israelului de a omite Palestina din domeniul turismului. Numărul turiștilor care au pornit să călătorească în “Țara Sfântă” se ridică la 1,3 milioane pe an. Aceasta nu este doar o oportunitate majoră pentru Israel, ci și pentru Palestina, care se confruntă cu o rată a șomajului de 26%. În 2013, numărul turiștilor care au vizitat Palestina a fost de 600.000 (PBS, 2014), iar dintre acești oameni, 66% s-au îndreptat spre Cisiordania, unde se află cel mai vizitat oraș Betleem. Majoritatea acestor turiști vizitează Betleemul cu excursii cu autobuzul organizate de agențiile de turism israeliene. Ei vizitează situl doar aproximativ două ore, scanând pe scurt câteva biserici importante, inclusiv cea în care s-a născut Isus. Guvernul israelian permite autobuzelor turistice israeliene să treacă liber în Cisiordania, dar, dimpotrivă, interzice intrarea autobuzelor turistice palestiniene (Schlomka, n.d.), care doresc pur și simplu să preia turiști, din motive de “securitate”. Înainte ca turiștii să fie duși la Betleem, ei sunt strict educați cu privire la pericolele Palestinei și sunt îndemnați să încheie rapid turul în două ore. După turul scurt, autobuzul se întoarce în Israelul “sigur”. Rami Kassis de la Alternative Tourism Group (ATG) atestă modul în care aceste informații părtinitoare afectează turismul Palestinei: “Veniturile pe care palestinienii le obțin din turism pot fi de aproximativ trei procente. Restul merge în vistieria israeliană” (Tobassi în ATG, 2008).

Turismul ca instrument de ocupație

În teritoriile ocupate, turismul este ușor de utilizat și abuzat de către națiunile ocupante ca instrument într-un sistem structurat de ocupație. Tibetul, care a fost ocupat de China din 1950, a început să fie deschis turismului în august 2006, când a fost deschisă calea ferată Qinghai-Tibet. Numărul anual de turiști, care fusese de 1,2 milioane înainte, a ajuns la peste patru milioane în 2007. Guvernul chinez a făcut eforturi mari pentru a accelera dezvoltarea turismului în Tibet prin construirea infrastructurii, chinezii aflându-se într-o poziție mult mai dominantă decât tibetanii. De asemenea, a oferit un sprijin generos legat de locuințe și afaceri pentru chinezii care au ales să migreze în Tibet.

Tibetanii nativi, care au fost inițial nomazi, au fost convinși să-și dea câmpurile pentru hoteluri și și-au pierdut piețele tradiționale și străzile în favoarea centrelor comerciale pentru prețul de aproape nimic. Guvernul chinez a încercat anterior să oprime cultura și religia Tibetului, arzând mii de temple tibetane. Acum a început disneyficarea Tibetului după ce și-a dat seama că religia și cultura tibetană au un mare potențial ca produse turistice. “Înmormântarea cerului” tibetană tradițională, odată interzisă de guvernul chinez, a fost transformată într-o atracție turistică ieftină de cinci dolari (Tibetan Guide, 2008).

Templul Jokhang, care este destinația finală pentru prosternarea pelerinilor tibetani, a început să atragă mulțimi mari de turiști care fotografiau pelerinii. Tibetanii pierd teren în mijlocul disneyficării Palatului Potala, a templelor și, mai presus de toate, a vieții tibetanilor – conduși de capitalul chinez. În cele din urmă, tibetanii care nu mai puteau tolera această suferință severă se ard până la moarte ca protest, ca un strigăt de ajutor către lume (Sydenstricker, 2008). Guvernul chinez a încercat chiar să împiedice călătorii să împărtășească acest strigăt de moarte cu lumea. Turiștii pot vizita în prezent Tibetul numai în grupuri însoțiți de ghizi turistici.

Turismul și justiția în situații de conflict

Turismul nu joacă aproape niciodată un rol neutru în situații de conflict și ar putea chiar alimenta războiul și conflictul, de exemplu în ceea ce privește resursele și nedreptatea socială. Este necesar să se găsească modalități și mijloace pentru a face din turism un instrument pentru pace, nu pentru alimentarea conflictelor. Grupul Palestinian de Călătorii Alternative (ATG) luptă pentru dreptate în turism. Ei spun: “Ceea ce ne dorim nu este pur și simplu “contribuția economică” a turiștilor, ci justiția socială. Turismul este o oportunitate prețioasă pentru o regiune de a obține câștiguri economice, dar ar avea banii vreo semnificație dacă nu există justiție? Când banii câștigați din turism rămân în regiune, împiedică polarizarea prin îngrijirea oamenilor nevoiași și sunt folosiți pentru a sprijini justiția socială, nu ar fi aceasta o adevărată formă de turism alternativ?” (Jamud, 2009).

Turismul în contexte post-conflict

În mediile post-conflict, turismul cunoaște adesea un boom rapid – după 26 de ani de conflict în Sri Lanka, de exemplu, și după dictatura din Myanmar. Cu toate acestea, dezvoltarea rapidă poate alimenta conflicte încă latente. Guvernele pot fi tentate să promoveze turismul chiar înainte de a fi inițiat un proces de reconciliere și redresare. Standardele ecologice și sociale pot fi ignorate, iar drepturile localnicilor pot fi încălcate (Masa rotundă privind drepturile omului și turismul, 2016).

Militarizarea și turismul în Sri Lanka

În rapoartele lor “Nori negri deasupra paradisului însorit” și “Sub umbra armatei”, Societatea pentru Popoarele Amenințate (STP), Elveția, și Mișcarea Națională de Solidaritate în Domeniul Pescuitului (NAFSO), Sri Lanka, au analizat situația comunităților locale în fața dezvoltării turismului cu o influență puternică din partea armatei. Prezența militară în Sri Lanka nu s-a redus de la sfârșitul războiului. Cheltuielile militare au crescut continuu în ultimii ani. Armata concentrează acest buget crescut din ce în ce mai mult pe turism, armata, marina și forțele aeriene deschizând hoteluri în toată țara și oferind din ce în ce mai multe activități tou-rist. Furnizarea de oportunități turistice de către armată este problematică, nu în ultimul rând pentru că privează populația locală de o sursă importantă de venit. STP și NAFSO îndeamnă guvernul din Sri Lanka să reducă prestația militară, să înceteze supravegherea populației locale și să ordone armatei să pună capăt tuturor activităților lor comerciale. Societatea pentru popoarele amenințate (2015): “Nori întunecați peste paradisul soarelui”.

Diligența necesară în materie de drepturi ale omului pentru operatorii de turism în situații post-conflict

În situații post-conflict fragile, operatorii de turism se confruntă cu provocarea responsabilității legate de drepturile omului. Ei riscă să devină “parteneri în crimă” atunci când drepturile omului sunt încălcate sau pot contribui la agravarea conflictelor. Pentru a evalua impactul operațiunilor comerciale asupra drepturilor omului într-o zonă post-conflict, atât conflictul, cât și situația actuală trebuie analizate cu atenție. Masa rotundă privind drepturile omului și turismul a emis recomandări pentru a asista managerii de produse și comunicații în implementarea obligației de diligență în domeniul drepturilor omului în contexte fragile. Masă rotundă privind drepturile omului și turismul (2016): Ghid pentru punerea în aplicare a responsabilității legate de drepturile omului de către operatorii de turism în contexte fragile și în zone post-conflict.

Barca păcii: călătorie pentru pace și sustenabilitate

Echipa Peace Boat consideră că călătoriile pot fi un instrument pentru schimbări sociale și politice pozitive și încearcă să creeze și să implementeze cele mai bune practici în călătoriile responsabile. Considerentele socio-politice, mai degrabă decât interesele comerciale, determină în mare măsură alegerea destinațiilor. Peace Boat încearcă să creeze conștientizare și acțiune pentru a efectua schimbări sociale și politice pozitive prin programe educaționale globale, călătorii responsabile, proiecte de cooperare și advocacy. Aceste activități se desfășoară pe bază de parteneriat cu alte organizații și comunități ale societății civile din Japonia, Asia de Nord-Est și din întreaga lume. www.peaceboat.org

Provocări majore

Controlul și excluderea în turism are ca rezultat controlul și excluderea turiștilor și prin acest proces apare nedreptatea și inegalitatea. Acest lucru este evident acolo unde dreptatea și pacea nu prevalează. Sub dictatura militară din Birmania, în Sri Lanka și în zonele minorităților etnice din China, unde turismul este folosit ca instrument de ocupație, justiția și pacea sunt înlocuite de capital și profit. În astfel de situații, turismul nu este un instrument pentru pace, ci un instrument pentru opresiune și, în cele din urmă, un instrument pentru menținerea statutului celor aflați la putere.

Cea mai mare cauză a terorismului este absența justiției, adânc înrădăcinată în excludere și discriminare. Acest lucru ar putea rezulta dintr-o experiență individuală sau colectivă. Turismul ar putea fi una, dacă nu singura cale de a depăși zidurile și de a face parte din viața altora. Poate fi o poartă cheie către pace.

Căi tangibile înainte

Pentru a avansa către construirea unui turism durabil, fiabil și incluziv sub toate aspectele și care să contribuie la dezvoltarea durabilă, la societăți pașnice și favorabile incluziunii și la accesul la justiție pentru toți, va trebui să căutăm calea păcii pentru toți, o cale în care dreptatea și pacea să se îmbrățișeze.

Toate conflictele, violența, ocupația și dictatura, guvernarea nedemocratică și opresiunea trebuie eliminate, iar turismul condus de guverne sub oricare dintre cele de mai sus trebuie să dezvăluie toate informațiile într-un mod transparent. Toate sistemele discriminatorii și exclusive ar trebui eliminate. Toată lumea ar trebui să aibă acces egal la informații, dreptul de a participa și de a călători. Turiștii au dreptul să primească informații exacte și cuprinzătoare. Informațiile și imaginile distorsionate, încărcate cu prejudecăți și prejudecăți legate de siguranță și pericol, nu ar trebui să interfereze cu dreptul turistului de a avea acces la informații exacte.

Turismul nu este doar un mod de consum, ci un loc de întâlnire microscopic în care persoanele izolate, marginalizate și suferinde pot fi sprijinite prin solidaritate internațională. Prin turism putem să ne înțelegem unii pe alții, să cultivăm pacea, să recuperăm dreptatea și să creăm împreună o lume mai bună.

Schimbul global: încurajarea legăturilor interpersonale

Ideea că călătoriile pot fi educative și pot influența pozitiv afacerile internaționale au motivat organizația internațională pentru drepturile omului Global Exchange din SUA să organizeze primul lor “Reality Tour” în 1988. Reality Tours sunt menite să educe participanții cu privire la modul în care oamenii, individual și colectiv, contribuie la problemele globale și, apoi, să sugereze modalități prin care pot contribui la schimbări pozitive la nivel local și internațional. Construirea relațiilor este considerată esențială pentru această transformare. Global Exchange încearcă să stabilească legături interpersonale prin introducerea participanților la persoane locale pe care majoritatea călătorilor nu le-ar întâlni niciodată pe cont propriu. Aceste legături pot determina participanții să-și examineze propriile societăți și să inspire învățarea, împărtășirea și susținerea după încheierea turneului. www.globalexchange.org

Referinţe

Grupul de turism alternativ. www.atg.ps

AP Korea (2016): Interviu cu Carlos Vogeler,26/10/2016

Jamud, Travel to Hope (2009): Interviu cu Maria Youngsin Lim, Imagine Peace privind posibilitatea turismului justiției.

Se alătură (2016) news.joins.com/article/20164096

PSBS: Biroul Central de Statistică din Palestina. 2014

Masă rotundă privind drepturile omului și turismul (2016): Ghid pentru punerea în aplicare a responsabilității legate de drepturile omului de către operatorii de turism în contexte fragile și în zone post-conflict. www.menschenrechte-im-tourismus.net/en/home.html http://www.menschenrechte-im-tourismus.net/fileadmin/user_upload/menschenrechte/Dokumente/Guideline_Tourism_in_fragile_contexts_Roundtable2016_EN.pdf

Schlomka, F. (n.d.) “Ce pentru boom-ul turismului lsrael în Palestina, www.toursinenglish.com

Societatea pentru popoarele amenințate (2015): “Nori negri peste paradisul soarelui. Turismul și drepturile omului în Sri Lanka”. Ostermundigen. http://assets.gfbv.ch/downloads/report_sri_lanka_english.pdf

Societatea pentru popoarele amenințate (2016): Sub umbra armatei. Comunitățile locale și militarizarea Peninsulei Jaffna. Ostermundigen. https://assets.gfbv.ch/downloads/bericht_jaffnafinal_low.pdf

Sydenstricker, P. (2014): Disneyficarea Tibetului, modul în care turismul a devenit un instrument de ocupație, The Washington Monthly, 02/01/2014 http://washingtonmonthly.com/magazine/janfeb-2014/the-disneyfication-of-tibet/

Tibetan Guide (2008): Interviu cu Maria Youngsin Lim. Sensul turismului în Tibet – turism și ocupație, imaginați-vă pacea. Publicat pe Ohmynews.com, 12/03/2008

Toubassi, M. Ministerul Turismului și Antichităților, Grupul Palestina în turismul alternativ (2008): Combaterea deposedării, către un cod de etică pentru turism în Palestina.