SDG17 Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă
Sursa variantei in limba engleza a textului de mai jos
Autori: De Antje Monshausen, Tourism Watch – Pâine pentru lume și Andy Rutherford, Fresh Eyes – People to People Travel
Atingerea obiectivelor ambițioase ale Agendei 2030 necesită un parteneriat global revitalizat și consolidat, care să reunească guvernele, societatea civilă, sectorul privat, sistemul Organizației Națiunilor Unite și alți actori, mobilizând toate resursele disponibile. Realizarea Agendei 2030 va depinde de reflecții fundamentale și de acțiuni transformatoare cu privire la fiecare obiectiv (și, de asemenea, la unele aspecte care, din păcate, nu sunt menționate în ODD). Obiectivul 17 are o importanță deosebită, deoarece se concentrează asupra problemelor sistemice și a mijloacelor de punere în aplicare.
Introducere
Atingerea obiectivelor ambițioase ale Agendei 2030 necesită un parteneriat global revitalizat și consolidat, care să reunească guvernele, societatea civilă, sectorul privat, sistemul Organizației Națiunilor Unite și alți actori, mobilizând toate resursele disponibile. Îndeplinirea obiectivelor de punere în aplicare, inclusiv strângerea fondurilor necesare, este esențială pentru realizarea Agendei 2030, la fel ca și punerea în aplicare deplină a Agendei de acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare. Creșterea sprijinului acordat țărilor în curs de dezvoltare, în special țărilor cel mai puțin dezvoltate, țărilor în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statelor insulare mici în curs de dezvoltare, este fundamentală pentru un progres echitabil pentru toți.
Pentru a face acest lucru, este esențial să se avanseze dezvoltarea cadrelor de reglementare necesare pentru a se asigura că operațiunile comerciale sunt pe deplin compatibile cu drepturile omului, inclusiv drepturile lucrătorilor, pentru a încorpora externalitățile, pentru a asigura impozitarea adecvată a resurselor naturale, pentru a restabili relații adecvate între economia reală și cea financiară și pentru a promova publicitatea și marketingul responsabil, printre altele. Aici persistă tensiuni semnificative între cadrele de reglementare obligatorii și orientările voluntare, cu dublul standard continuu de încadrare juridică a investitorilor și alte drepturi încadrate comercial, fără cadre la fel de obligatorii legate de conduita și responsabilitățile în afaceri” (Prato, 2016).
Realizarea Agendei 2030 va depinde de reflecții fundamentale și de acțiuni transformatoare cu privire la fiecare obiectiv (și, de asemenea, la unele aspecte care, din păcate, nu sunt menționate în ODD). Obiectivul 17 are o importanță deosebită, deoarece se concentrează asupra problemelor sistemice și a mijloacelor de punere în aplicare. Nu este o subestimare să numim mijloacele de punere în aplicare “testul acid pentru Agenda 2030, deoarece acestea dezvăluie adevărata amploare a angajamentului tuturor semnatarilor, și în special al așa-numitelor țări dezvoltate” (ibidem). Întrebarea principală este: țintele și indicatorii sprijină transformarea necesară sau amplifică status quo-ul?
Provocări majore
Finanţare
Ceea ce este adesea prezentat ca o “criză financiară” face parte, în realitate, dintr-o serie de crize interconectate – alimentară, energetică, climatică, securitatea umană și degradarea mediului – care devastează planeta și accentuează sărăcia și excluziunea cu care se confruntă zilnic milioane de oameni din întreaga lume. Există o nevoie urgentă de a inversa tendințele actuale care duc la creșterea inegalităților și la erodarea drepturilor sociale, economice și politice fundamentale ale oamenilor. În timp ce obiectivele financiare se concentrează în principal pe mobilizarea resurselor, nu este clar cum s-ar putea întâmpla acest lucru. Agenda de acțiune de la Addis Abeba (AAAA) este rezultatul celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare, care a avut loc la Addis Abeba, Etiopia, în iulie 2015. AAAA, cu discursul său privind extinderea resurselor prin mobilizarea investițiilor private, nu corespunde ambițiilor Agendei 2030. Acest lucru se datorează parțial faptului că lasă punerea în aplicare în seama mecanismelor și condițiilor investițiilor și piețelor private, în loc să le reglementeze în mod eficient și să transforme modul lor de operare.
Generarea de resurse este esențială pentru implementare, la fel și realizarea mult așteptată a obiectivului de 0,7% al țărilor bogate pentru ajutorul oficial pentru dezvoltare (AOD). Cu toate acestea, atâta timp cât un aflux de dolari ODA este depășit de trei dolari care părăsesc țările cele mai sărace prin ieșiri financiare ilicite, resursele necesare nu pot fi generate.
Turismul, la fel ca multe alte activități de afaceri internaționale, utilizează strategii agresive de optimizare și evitare a obligațiilor fiscale și se bucură de scutiri de taxe și subvenții din partea guvernelor. Este interesant faptul că Agenda 2030 subliniază în mod corect necesitatea de a elimina subvențiile care subminează dezvoltarea durabilă în diferite obiective, dar nu menționează în mod clar acest lucru în Obiectivul 17 și în țintele sale. Un alt pas este necesar pentru a mobiliza resurse financiare suplimentare într-un mod echitabil: impozitarea “relelor publice”, cum ar fi emisiile generate de aviația dăunătoare climei, și a produselor de lux care provoacă daune ecologice și sociale enorme, cum ar fi formele de turism cu resurse intensive.
Comerț
Deși subliniază pe bună dreptate necesitatea unor norme preferențiale pentru țările cel mai puțin dezvoltate, obiectivele din secțiunea comercială a ODD 17 se concentrează în principal pe liberalizarea comerțului. Agenda 2030 se axează pe sistemele comerciale multilaterale. Cu toate acestea, realitatea actuală s-a îndepărtat deja mult de această retorică. Țările, în special din vechiul “Occident”, dezvoltă acorduri comerciale bilaterale sau regionale în care guvernele din sud au un cuvânt limitat sau nu au niciun cuvânt de spus.
Obiectivul 17.11 se axează pe creșterea exporturilor din țările în curs de dezvoltare – în special din țările cel mai puțin dezvoltate. Pentru turism, acest lucru ar însemna concentrarea asupra turismului internațional. Acest lucru nu reflectă nici contribuția scăzută a turismului internațional la reducerea sărăciei și a inegalităților, nici contribuția dramatică a turismului aerian la schimbările climatice. În contextul ODD, este necesar să se evalueze cu atenție dacă turismul internațional poate fi o “opțiune periculoasă” pentru o țară, din cauza vulnerabilității ridicate a turismului internațional la șocuri, cum ar fi terorismul, conflictele, epidemiile sau dezastrele naturale. În plus, orientarea spre export ignoră avantajele turismului intern și valoarea pe care ar putea-o adăuga la o dezvoltare durabilă a destinațiilor.
Probleme sistemice
Obiectivul 17 nu descrie în mod clar cadrele în care ar putea fi abordate problemele sistemice. Schimbările climatice, datoriile, crizele financiare, energetice și alimentare, care au fost cauzate și agravate de politicile și practicile multor guverne, atât din țările bogate, cât și din cele sărace, precum și privilegiile generale câștigate de marile afaceri interne și transnaționale au provocat o polarizare socială crescândă între popoare și state.
Abordarea dominantă a dezvoltării din ultimele decenii – bazată pe dereglementarea piețelor, creșterea puterii corporațiilor multinaționale, instituții multilaterale care nu pot fi trase la răspundere și liberalizarea comerțului – a eșuat în obiectivele sale de a răspunde nevoilor și drepturilor tuturor cetățenilor. Acest lucru a dus la o golire de responsabilitate democratică, deoarece elitele iau decizii și pun în aplicare politici cu puțin sau deloc control din partea cetățenilor, creând condițiile pentru sărăcie, inegalitate, devastare a mediului și tulburări sociale în creștere. Există o nevoie profund resimțită de noi politici și practici centrate pe oameni.
Căi tangibile înainte
Parteneriate cu mai multe părți interesate
Puterile corporațiilor transnaționale au devenit și mai înrădăcinate pe măsură ce “capturarea corporativă” a proceselor de guvernanță și politice se răspândește în mai multe arene politice, oferind afacerilor un control semnificativ asupra vieții și mijloacelor noastre de trai.
În loc să definească responsabilitățile și responsabilitățile clare ale acestei părți interesate din umbră, Obiectivul 17 descrie rolul progresiv al sectorului privat în construirea de parteneriate pentru dezvoltare durabilă. Nu reușește să definească cadre de reglementare care ar putea asigura operațiuni comerciale care sunt pe deplin compatibile cu drepturile omului. “O implementare reușită a ODD va fi posibilă numai dacă privim dincolo de aspectele pozitive ale implicării sectorului privat și abordăm cu adevărat repercusiunile sociale și de mediu negative ale activității de afaceri”, spune Jerome Chaplier, coordonatorul Coaliției europene pentru justiție corporativă (ECCJ, 2016).
Societatea civilă este, de asemenea, menționată ca un partener important, dar nu sunt evidențiate aici dificultățile structurale ale mișcărilor sociale, ale grupurilor și organizațiilor de cetățeni și ale ONG-urilor care participă în mod egal la procesele politice și decizionale. În plus, dezechilibrele de putere dintre actorii din sectorul privat și societatea civilă nu sunt abordate.
Trebuie dezvoltate și consolidate parteneriate globale, regionale și naționale pentru a pune în aplicare răspunsuri centrate pe oameni la crizele actuale într-un mod eficace și responsabil. Trebuie să se acorde prioritate persoanelor sărace, excluse și marginalizate și trebuie să existe instituții mai democratice și mai responsabile pentru a se asigura că procesele și măsurile vor conduce la o lume justă, egală, favorabilă incluziunii și durabilă, bazată pe respectarea egalității de gen și pe promovarea și protecția drepturilor omului, economice și socioculturale și a securității mediului.
Deși există preocupări cu privire la faptul că obiectivul 17, în general, nu este suficient de progresiv, că este vag, concentrându-se pe priorități greșite și abordând doar jumătate din realitate – este și mai problematic în ceea ce privește turismul. Transformarea lumii noastre nu este posibilă fără transformarea turismului. Următoarele puncte sunt propuse pentru o transformare a turismului:
Schimbarea perspectivelor asupra turismului
Relațiile inegale de putere în cadrul turismului între țările și destinațiile de origine și, în esență, între oaspeți și gazde, rămân o provocare fundamentală. Pe lângă stabilirea planificării și monitorizării participative în care comunitățile gazdă au “putere reală”, există o nevoie urgentă de a promova și de a asigura publicitatea și marketingul responsabil de către toate companiile de turism, consiliile și agențiile de turism. Pe lângă respectul cultural și promovarea unor imagini pozitive și neexploatatoare ale oamenilor, este necesar să se promoveze așteptările oaspeților și gazdelor bazate pe parteneriat, respect și egalitate. De asemenea, este important să prezentăm imagini non-extractiviste ale comunităților și mediilor gazdă. Pentru a contribui la realizarea ODD-urilor, perspectivele, așteptările și publicitatea și marketingul trebuie să treacă de la o orientare a oaspeților și a afacerilor, în care turismul și călătoriile sunt o marfă, la o abordare axată pe oameni. Aici comunitățile și mediile locale și nevoile lor sunt în centrul atenției.
Participarea la guvernanța turismului
Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) nu are un mecanism funcțional de participare pentru organizațiile societății civile și victimele și supraviețuitorii dezvoltării turismului negativ. Este dominată de interesele sectorului privat. În lumina Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, mecanismul de punere în aplicare nefuncțional (punctul 10) al Codului global de etică pentru turism al OMT trebuie dezvoltat în continuare pentru a deveni un mecanism de remediere pentru persoanele și comunitățile afectate.
Există, de asemenea, o lipsă de participare la nivel național și local. Trebuie consultate planurile de dezvoltare și de investiții ale turismului și ar trebui stabilite și puse în aplicare mecanisme eficiente de participare și monitorizare.
Cadrul de reglementare privind afacerile și drepturile omului
La nivel internațional, industria turismului și a călătoriilor, ca și în cazul tuturor industriilor care au o influență semnificativă asupra corporațiilor transnaționale, a reușit să funcționeze cu constrângeri juridice și fiscale limitate. Acest lucru a condus la un deficit democratic semnificativ. Abordarea acestui lucru și stabilirea unor mecanisme obligatorii pentru responsabilitatea de a funcționa, respectând și aderând la legile și acordurile naționale și internaționale, reprezintă o bază importantă pentru construirea parteneriatelor. Există o mișcare în creștere pe toate continentele pentru a colabora cu Organizația Națiunilor Unite pentru a stabili un instrument internațional obligatoriu pentru a aborda încălcările drepturilor omului comise de corporațiile transnaționale și de alte întreprinderi. În iunie 2014, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a convenit să lanseze negocieri în vederea unui cadru internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind afacerile și drepturile omului și să creeze un organism internațional care să le judece și să le sancționeze (TNI, 2015). Sprijinul pentru acest proces este un aspect fundamental al construirii parteneriatului.
Tragerea la răspundere a turismului pentru costurile sale sociale și de mediu
Dacă se iau în considerare externalitățile sociale și de mediu ale turismului, acestea ar putea fi un mijloc important de strângere de fonduri pentru dezvoltarea durabilă. Impozitarea “relelor publice”, de exemplu emisiile de CO2, utilizarea terenurilor sau pierderea biodiversității ar putea fi un instrument important. Eliminarea lacunelor fiscale, precum și eliminarea oricăror scutiri fiscale pentru întreprinderi și investitori ar permite, de asemenea, fluxul de venituri publice suplimentare.
Măsurarea adecvată a impactului turismului
Indicatorii privind turismul din ODD sunt complet inadecvați pentru a evalua impactul turismului asupra dezvoltării durabile. De exemplu, nu există nicio legătură logică între “PIB-ul direct al turismului ca proporție din PIB-ul total și în ratele de creștere” sau “numărul de locuri de muncă din industria turismului ca proporție din totalul locurilor de muncă” (indicatorii 8.9.1 și 8.9.2) și ținta corespunzătoare 8.9 “Până în 2030, elaborarea și punerea în aplicare a politicilor de promovare a turismului durabil care creează locuri de muncă și promovează cultura și produsele locale”. Ceea ce devine clar este că indicatorii turismului se concentrează doar pe creștere, o abordare care are efecte secundare negative, grave, dovedite. La nivel local, statisticile naționale nu vor contribui la monitorizarea efectelor. Guvernele trebuie să dezvolte mecanisme pentru introducerea și evaluarea indicatorilor bazați pe destinație și monitorizarea comunității. Restricția de a se concentra doar asupra acelor obiective în care este menționat turismul nu este suficientă. Turismul este direct conectat cu toate ODD-urile. Acest lucru trebuie să se reflecte în mecanismele și procesele de monitorizare.
Parteneriate pentru pace, securitate și demnitate
Există o înțelegere larg răspândită și din ce în ce mai mare că inegalitățile creează insideri și outsideri din concentrările de putere și bogăție. Economiile fracturate au consolidat politicile care divizează și polarizează. Creșterea rasismului și xenofobiei corodează relațiile sociale și contribuie la deficite democratice deja pronunțate. Într-o serie de țări există o restrângere percepută a spațiilor democratice. Este nevoie urgentă de o schimbare în direcția unor societăți mai juste, mai echitabile și mai favorabile incluziunii.
Guvernele noastre au responsabilitatea de a se asigura că putem trăi cu toții în pace, securitate și demnitate. Trebuie dezvoltate parteneriate între cetățeni și guvernele lor pentru crearea și punerea în aplicare a unor soluții profunde și creative necesare pentru redresarea și schimbarea centrate pe oameni și pentru a se asigura că turismul și călătoriile aduc o contribuție pozitivă la o lume mai justă, mai egală și mai favorabilă incluziunii.
Referinţe
AEPF – Forumul popoarelor din Asia Europa (2016): Declarația finală Ulaan Baatar. Accesat online la http://www.aepf.info/images/AEPF11_Ulaanbaatar_Final_Declaration_and_Action_Plans.pdf
CJE – Coaliția europeană pentru justiție corporativă (2016): Planul de acțiune al UE privind ODD ignoră riscurile legate de drepturile omului ale activității corporative sau ale activității corporative. Comunicat de presă, 23.11.2016. Accesat online la https://business-humanrights.org/sites/default/files/documents/EU%20Action%20Plan%20on%20SDGs%20overlooks%20risks%20of%20corporate%20activity%20%28ECCJ%20Press%20Release%29.pdf
TNI – Institutul transnațional (2015): 8 propuneri pentru tratatul obligatoriu pentru corporațiile transnaționale. Accesat online la https://www.tni.org/en/publication/8-proposals-for-the-binding-treaty-on-transnational-corporations-and-human-rights
Prato, S. (2016): Dincolo de mijloacele actuale de implementare. Accesat online la http://www.socialwatch.org/node/1730