SDG6 Asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și sanitației pentru toți
Sursa variantei in limba engleza a textului de mai jos
Autor: Helen Jennings, Tourism Concern
‘Turismul poate juca un rol esențial în obținerea accesului la apă și a securității, precum și în igiena și salubritatea pentru toți. Utilizarea eficientă a apei în sectorul turismului, cuplată cu măsuri adecvate de siguranță, managementul apelor uzate, controlul poluării și eficiența tehnologiei poate fi cheia pentru a proteja cea mai prețioasă resursă a noastră” (UNWTO 2015, Goal 6).’
Această declarație foarte idealistă a Organizației Mondiale a Turismului subliniază ceea ce ar putea fi cazul. Cu toate acestea, turiștii din multe zone contribuie de fapt la deficitul și inechitatea apei, prin însușirea surselor publice de apă, exploatarea excesivă a acviferelor, scăderea pânzei freatice și contaminarea apei dulci cu apă sărată și canalizare. Acest lucru duce la conflicte și resentimente în rândul localnicilor și amenință durabilitatea turismului, care, la rândul său, dăunează și mai mult economiei locurilor vizitate. Pentru a fi durabil, turismul în țările sau zonele cu probleme de alimentare cu apă trebuie să fie gestionat cu atenție, într-un mod care să îmbunătățească condițiile locale, mai degrabă decât să adauge probleme.
Introducere
Asigurarea disponibilității și accesului la apă pentru toți
Dreptul la apă constituie unul dintre cele mai fundamentale drepturi ale omului. Pentru multe comunități, în special pentru cele care trăiesc în Sudul Global, acest drept este compromis de dezvoltarea turismului. Inechitățile în ceea ce privește accesul și disponibilitatea apei între stațiuni, hoteluri mari și terenuri de golf, pe de o parte, și comunitățile locale și micii antreprenori din turism, pe de altă parte, sunt puternic jucate în destinațiile de vacanță din unele dintre cele mai sărace țări ale lumii. În timp ce hotelurile se asigură că oaspeții lor pot avea mai multe dușuri pe zi, piscinele, o rundă de golf și grădini luxuriante, gospodăriile vecine, întreprinderile mici și producătorii agricoli pot suporta în mod regulat deficitul sever de apă. Atâta timp cât hotelurile au prioritate față de comunități, conflictele și resentimentele vor crește, subminând astfel potențialul turismului de a contribui la dezvoltarea durabilă.
Dezvoltarea hotelieră trebuie să fie atent reglementată pentru a se asigura că hotelurile și stațiunile nu sifonează – literalmente – apa atât de necesară din comunitățile locale. Dezvoltările din locuri precum Bali, Goa, Zanzibar și Gambia au dus la privatizarea aprovizionării cu apă, punând secțiuni mai sărace ale comunităților în riscuri grave pentru sănătate, ca să nu mai vorbim de dificultăți financiare. Deficitul de apă este rareori despre absența sa completă; Este mult mai des vorba despre deturnarea sa.
Inegalități în accesul la apă: Nungwi, Zanzibar
Turismul este un contribuitor major la economia Zanzibarului, dar beneficiile nu au fost resimțite de toți. Aproape jumătate din populație rămâne în sărăcie. Potrivit Departamentului Britanic pentru Dezvoltare Internațională (DFID), în 2011 doar jumătate dintre locuitorii din mediul rural aveau acces la o sursă de apă. Femeile, în special, petrec cantități semnificative de timp aducând apă, ceea ce le abate de la alte activități generatoare de venit și înseamnă că femeile se confruntă cu cele mai imediate probleme atunci când apa este insuficientă.În stațiunile populare din Nungwi există inegalități puternice între accesul comunităților locale și numărul tot mai mare de hoteluri. În medie, gospodăriile din sat consumă 93,2 litri de apă pe zi, în timp ce consumul mediu pe cameră pe zi într-un hotel este de 3.195 litri. Casele de oaspeți din perete în perete înconjoară satul Nungwi. Alimentarea cu apă aici este extrem de problematică: locuitorii locali raportează că fântâna a devenit prea salină pentru utilizare. Singurul foraj public și pompa rămase sunt inadecvate, ceea ce înseamnă că sătenii trebuie să obțină apă dintr-un oraș aflat la 20 km distanță. Între timp, patru dintre hotelurile mai mari și-au scufundat propriile foraje. Această inechitate între hoteluri și rezidenții locali a dus la conflicte, conductele de apă ale hotelurilor fiind tăiate de rezidenți, ceea ce a dus apoi la angajarea de către hoteluri a paznicilor pentru a-i proteja. Lorna Slade (2012) ·
Management durabil
Parte a oricărui nou cadru de reglementare trebuie să fie recomandările privind durabilitatea alimentării cu apă și canalizare. Acest lucru nu poate fi lăsat în seama hotelurilor sau a dezvoltatorilor, deoarece astfel de preocupări nu se ridică imediat în fruntea listei lor de priorități. Durabilitatea implică costuri, iar acestea trebuie suportate de toată lumea într-un mod echitabil. Guvernul trebuie să medieze în numele cetățenilor săi pentru a se asigura că acest lucru este realizat.
Este probabil ca educația să joace un rol important în creșterea gradului de conștientizare a durabilității, iar acest lucru se va aplica școlilor, întreprinderilor, planificatorilor și arhitecților, precum și dezvoltatorilor imobiliari. Inginerii vor trebui să fie instruiți și angajați pentru a se asigura că sistemele bune sunt puse în aplicare, întreținute și îmbunătățite. Industria turismului va trebui să își joace rolul; trebuie să devină mai degrabă o parte a soluției decât o mare parte a problemei.
Goa, India
Goa este o destinație extrem de populară în India, cu plajele sale nisipoase și frumusețea natu-rală, dar a devenit o victimă a propriei popularități și se confruntă cu provocări uriașe ca urmare a managementului defectuos. Aceste probleme amenință durabilitatea Goa ca destinație turistică, precum și bunăstarea comunităților locale. Orientarea guvernului de stat către turismul de lux, caracterizat de stațiunile sale de cinci stele cu piscine și terenuri de golf, vede privatizarea crescândă a coastei Goa, punând o povară intensă asupra resurselor și infrastructurii de apă dulce deja tensionate. Problema este agravată și mai mult de poluarea pe scară largă a râurilor, apelor subterane și fântânilor din Goa din cauza apelor uzate netratate și a deșeurilor aruncate, la care sectorul turismului contribuie în mod semnificativ. Privatizarea crescândă a apei pare să rămână în afara legii. Monitorizarea și aplicarea reglementărilor de bază este minimă din cauza lipsei de resurse, a voinței politice și a corupției. Există puține stimulente pentru a face lucrurile bine și puține sancțiuni pentru a face lucrurile prost. În acest vid politic, industria turismului este relativ nereglementată, cu rezultatul că problemele legate de apă nu sunt rezolvate. (Anabel da Gama)
Există exemple de bune practici. Grupul american Starwood Hotels s-a angajat să reducă consumul de apă cu 20% până în 2020. Acest lanț hotelier a oferit un voucher de cinci dolari americani pentru a-l cheltui în oricare dintre hotelurile lor din SUA, dacă oaspeții nu aveau camerele curățate în fiecare zi. Aceste recompense au acționat ca un stimulent, au crescut gradul de conștientizare a clienților și au ajutat la ajustarea perspectivelor, așteptărilor și consumului. O altă companie, Soneva, care are hoteluri în Thailanda și Maldive, a încetat să mai ia apă de la alimentarea publică cu apă și a trecut la 60% de la colectarea apei pluviale sau puțuri și 40% de la instalațiile de desalinizare. (GreenHoteliers, 2013)
Apa trebuie să fie prioritară pe ordinea de zi, nu numai în ceea ce privește disponibilitatea și accesul, ci și în ceea ce privește infrastructura și buna guvernanță vitale pentru menținerea durabilității.
Salubritate pentru toți
Aprovizionarea bună cu apă este, de asemenea, esențială pentru o salubritate solidă. Este imperativ ca deșeurile să fie eliminate în condiții de siguranță și ca aprovizionarea cu apă să nu fie contaminată în acest proces. Boli precum holera și febra tifoidă sunt endemice atunci când nu este cazul. Aceste chestiuni au ajuns pe prima pagină a ziarelor atunci când dezastre naturale, cum ar fi cutremurele, lovesc și distrug elemente ale infrastructurii de apă.
Contaminarea apei este o problemă în multe părți ale lumii. Eliminarea necorespunzătoare a apelor uzate și a deșeurilor uscate, precum și creșterea intruziunii apei sărate cauzate de supra-extracția apelor subterane contaminează apele subterane și căile navigabile, forțând comunitățile să crească dependența de aprovizionarea publică neregulată sau de vânzătorii privați nereglementați. Absența monitorizării aici înseamnă că există cunoștințe limitate cu privire la disponibilitatea apei existente și viitoare. Aceasta este o problemă majoră care prezintă riscuri pentru sănătatea și bunăstarea comunității (>> Obiectivul 3), împiedicând mobilitatea socioeconomică, dăunând mijloacelor de subzistență, amenințând securitatea alimentară și subminând durabilitatea sectorului turismului în sine.
Probleme cu apa in Alappuzha, India
Turismul cu barca este în plină expansiune pe apele din Kerala. În timp ce acest lucru oferă beneficii economice pentru unii, mijloacele de subzistență și accesul la apă potabilă pentru multe comunități locale sunt grav amenințate. Turismul slab reglementat afectează calitatea apei, ecosistemele și mijloacele de trai tradiționale. În zona din Alappuzha, întregul mod de viață al oamenilor este strâns legat de apele din spate, pe care se bazează pentru pescuit, băut, scăldat, gătit și alte activități de trai, cum ar fi cultivarea orezului. Mijloacele de trai ale oamenilor depind de calitatea apei. Bărcile de locuit scurg motorină și alți poluanți direct în căile navigabile. Aceste produse petrochimice dăunează și perturbă ecosistemele. Uleiul acoperă peștii, provocând moartea sau migrația lor în zone mai puțin poluate, iar speciile de păsări scad. Foarte puține gospodării se bucură de acces la apă din conducte, iar cele care o fac raportează că este neregulată și inadecvată. Mulți nu au de ales decât să depindă de sursele contaminate. Câmpurile nedecorticate sunt irigate direct de apele din spate, ceea ce înseamnă că petrolul, canalizarea și gunoiul din bărcile de locuit pot curge în aceste unități agricole. Muncitorii se tem să lucreze pe pământ de teamă pentru sănătatea lor. (Tourism Concern)
Provocări majore
Disponibilitatea universală și accesul la surse de apă pură pentru toți este un drept al omului. Ar trebui să fie consacrată ca atare în orice politici guvernamentale privind apa și canalizarea. Ar trebui să fie datoria tuturor cetățenilor și a agențiilor de aplicare a legii să mențină aceste drepturi cât mai mult posibil.
Îmbunătățirile vor fi obținute acolo unde există o colaborare strânsă între toți utilizatorii de apă și un simț comun al scopului în ceea ce privește accesul, durabilitatea și conservarea. Regimurile de monitorizare și inspecție atentă vor fi esențiale în acest proces, împreună cu sancțiuni înțelese în mod corespunzător pentru încălcarea codurilor. O industrie turistică sănătoasă va fi una care își va juca rolul în sprijinirea politicilor sănătoase privind apa din întreaga lume.
Turiștii înșiși ar trebui să exercite sancțiuni cu privire la zonele lumii în care apa nu este luată în serios pentru toți. În calitate de cetățeni ai lumii, împărtășim cu toții un imperativ moral de a sprijini drepturile omului ale altora, în acest caz în ceea ce privește accesul la apă.
Legarea practicii de afaceri cu drepturile omului la apă și canalizare
Consiliul Global pentru Turism Durabil (GSTC) a stabilit cerințele minime pe care orice întreprindere turistică ar trebui să aspire să le atingă pentru a proteja și susține resursele naturale și culturale ale lumii, asigurându-se în același timp că turismul își atinge potențialul ca instrument de reducere a sărăciei. Criteriile includ prevederea că “activitățile companiei nu pun în pericol furnizarea de servicii de bază, cum ar fi apa, energia sau salubritatea către comunitățile învecinate”. În plus, Sistemul de sustenabilitate Travellife, un sistem internațional de certificare pentru hoteluri și cazare, lucrează pentru a-și alinia criteriile la GSTC, inclusiv în ceea ce privește apa. Unii operatori de turism iau acum măsuri directe pentru a furniza apă comunităților învecinate și există exemple în care hoteluri, pensiuni sau cabane safari au instalat rezervoare de apă, puțuri sau foraje pentru comunități întregi. În altă parte, grupurile hoteliere au donat bani fondurilor fiduciare comunitare. CEO Water Mandate oferă o serie de linii directoare gratuite și instrumente de evaluare pentru a încuraja implicarea responsabilă și eficientă a afacerilor în politica de apă la le-velul local. De exemplu, a publicat un “Ghid pentru alinierea practicilor de afaceri la drepturile omului la apă și salubritate”. Acest lucru va oferi un cadru operațional pentru aplicarea principiilor afacerilor și drepturilor omului în domeniul apei. www.gstcouncil.org, http://travelifesystem.org, http://ceowatermandate.org
Căi tangibile înainte
Asigurarea disponibilității și accesului la apă pentru toți
Buna guvernanță este esențială pentru această problemă, inclusiv cadre de reglementare adecvate, monitorizarea și punerea în aplicare a reglementărilor existente, planificarea adecvată și responsabilitatea. Întrucât femeile poartă povara deficitului de apă, ele trebuie să se implice pe deplin în găsirea unor soluții locale într-un mod echitabil și democratic (>> Obiectivul 5). Apa trebuie tratată ca un bun social și cultural, și nu în primul rând ca un bun economic. Privatizarea rezervelor de apă ar trebui combătută cu fermitate, considerându-se contrară intereselor publice și bunei guvernări. Guvernele trebuie să acționeze puternic pentru a îmbunătăți accesul echitabil la apă și salubritate pentru toți cetățenii lor și nu doar pentru unii (>> Obiectivul 10). Companiile turistice și turiștii înșiși trebuie să se considere gardieni ai acestor drepturi pentru a menține presiunea asupra agențiilor guvernamentale și a hotelurilor pentru a urma bunele practici (>> Obiectivul 16 Guvernanță).
Management durabil
Ca și până acum, este nevoie de un cadru de reglementare cuprinzător pentru a stabili practici de gestionare durabile. Industria turismului însăși ar trebui să se uite la practica sa pentru a-și asigura propria durabilitate. Educația este necesară la toate nivelurile pentru a asigura o înțelegere deplină a problemelor ridicate de durabilitate (>> Obiectivul 4). Turiștii înșiși pot juca un rol în sprijinirea eforturilor de schimbare în bine, exercitând presiuni asupra agențiilor guvernamentale și a companiilor turistice pentru a juca un rol responsabil (>> Obiectivul 12). Reglementările eficiente de planificare sunt esențiale.
Salubritate pentru toți
Trebuie să existe o aplicare adecvată a unor reglementări solide. Comunitățile locale trebuie să fie educate pentru a-și juca rolul în aplicarea standardelor la nivel local. Utilizarea căilor navigabile trebuie să fie reglementată și monitorizată în mod corespunzător. Industria turistică poate juca un rol important și proactiv în creșterea gradului de conștientizare și a standardelor. Impozitele colectate din industrie ar trebui folosite pentru a obține îmbunătățiri. Eforturile educaționale ar putea fi direcționate către femei, copii și grupuri marginalizate – în special popoarele indigene – pentru a se asigura că acestea sunt pe deplin implicate în eforturile de îmbunătățire a situației.
Rolul guvernelor
Guvernele sunt obligate să respecte, să îndeplinească și să protejeze drepturile la apă și salubritate ale cetățenilor lor. Aceasta înseamnă luarea de măsuri active pentru a extinde aceste drepturi la toți cetățenii, iar guvernele sunt obligate să protejeze drepturile la apă împotriva abuzurilor din partea intereselor corporatiste, inclusiv a celor implicate în turism – cum ar fi extracția, însușirea și poluarea resurselor de apă.
Drepturile asupra apei
Drepturile asupra apei sunt adesea legate de modul în care oamenii își câștigă existența. Creșterea populației, progresul științific și schimbările climatice (>> Obiectivul 13) au toate un efect asupra acestor moduri de viață adesea tradiționale. Cu toate acestea, este important să tratăm drepturile și obiceiurile oamenilor cu respect și să le recunoaștem propria expertiză. Dacă drepturile la apă vor fi protejate pentru toți, procesul ar trebui să includă pe toată lumea în dezbatere și în dezvoltarea strategiilor pentru cele mai bune căi de urmat – pentru că numai atunci putem fi siguri de punerea în aplicare corespunzătoare.
Operatori de turism și grupuri hoteliere
Operatorii de turism internaționali și grupurile hoteliere multinaționale au un interes și o responsabilitate legitimă de a înțelege și de a aborda aceste probleme și de a influența omologii și autoritățile locale în consecință. Sectorul turismului poate juca un rol-cheie în consolidarea capacităților, transferul de tehnologie, sensibilizare și advocacy. Cei implicați în bunele practici trebuie să împărtășească expertiza și să servească drept exemple pentru alții. Turiștii trebuie să fie sensibilizați cu privire la modul în care își pot reduce consumul de apă în sprijinul echității apei.
Turismul nu poate prospera într-o destinație care nu are apă și nu poate face față deșeurilor sale. Turiștii au cu siguranță datoria morală de a se asigura că călătoria lor nu pune în pericol pe alții.
References
Green Hoteliers (2013): Water management and responsibility in Hotels. www.greenhotelier.org/know-how-guides/water-management-and-responsibility-in-hotels/, accessed 25th October 2016.
Tourism Concern (2012): Water equity in Tourism: A Human Right – A Global Responsibility. Report written and researched by Rachel Noble, Mia Brown, Stroma Cole, Lorna Slade, Rebecca Latchford and Dauda Niang, Anabel da Gama.
UNWTO (2015): Tourism and Sustainability Goals (2015), www.e-unwto.org/doi/pdf/10.18111/9789284417254, accessed 20th October 2016